MEDITAȚII CREȘTINE – 23 Aprilie 2014

BibliaMANA DE DIMINEAŢĂ

“Cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit?şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? şi cum vor propovădui dacă nu sînt trimişi?”

ROMANI 10:14-15

După ce a expus minunatul plan al mîntuirii dumnezeieşti, după ce a îndreptat privirile cititorilor către o lume pierdută, coruptă în plăcerile ei, epuizată de suferinţă, înecată în lacrimile ei, apostolul Pavel mişcat şi îngrijorat, se opreşte ca să pună aceste patru întrebări:

1. “Cum vor chema pe Acela în care n-au crezut?” Cine ar putea să evalueze binecuvîntările care rezultă din acest simplu fapt: a crede din inimă în Domnul Isus Hristos? “Oricine va chema Numele Domnului va fi mîntuit”, mîntuit de păcatele din trecut şi de vina lui, mîntuit de puterea prezentă a păcatului, salvat de la iazul de foc cu toate chinurile lui veşnice! Credincioşii se bucură nespus de această mîntuire sigură şi veşnică, dar cîţi dintre ei se gîndesc şi au pe inimă mîntuirea altor suflete din sutele de milioane de oameni nemîntuiţi?

2. “Cum vor crede în Acela despre care n-au auzit?” Ei n-au auzit pentru că noi, sîntem surzi, nu ei. Da, surzi la nevoile şi la apelul celor ce zac ruinaţi de păcat, sîntem surzi faţă de această tragică stare a oamenilor, şi noi avansăm tot felul de scuze: “…n-am vreme, sînt foarte ocupat, nu cred că ei vor lua aminte, sau poate frica şi ruşinea de a nu fi batjocoriţi sau zeflemisiţi, etc.

3. “Cum vor auzi despre El fără ca cineva să le propovăduiască?” Dincolo de orizontul nostru mărginit sînt sute de milioane de suflete fără Dumnezeu, fără nici o nădejde şi unii chiar fără Cuvîntul lui Dumnezeu. Nu este vorba aici de a fi un predicator talentat ci pur şi simplu numai de a spune şi altora despre ce a făcut Dumnezeu pentru tine, despre lucrarea Domnului Isus de la Golgota, despre iertarea deplină de păcate, şi toate acestea în cuvintele cele mai simple şi din toată inima.

4. și “Cum vor predica dacă nu au fost trimişi?” Deasemenea nici aici nu este vorba de o învestitură specială din partea lui Dumnezeu într-o lucrare specială. El a avut în adevăr oameni deosebiţi, înzestraţi de El pentru deosebite lucrări de trezire şi de vestire a Evangheliei prin care au fost cîştigate milioane de suflete. Dar aici este vorba exact de ce a spus Domnul Isus: “Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.” (Mat. 9:37).De aceea apostolul Pavel subliniază că “credinţa vine din cele auzite iar cele auzite prin Cuvîntul lui Dumnezeu” (vs. 17).Să rugăm pe Domnul să ne facă;nişte secerători simpli, fără titluri şi reputaţie.

2) IZVOARE ÎN DEŞERT

Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi.

Psalmul 138:7

Traducerea literală a acestui verset din limba ebraică este „înaintez în mijlocul strâmtorării“. Ce cuvinte descriptive! Şi odată ce L-am chemat pe Dumnezeu în timpul strâmtorării noastre, am revendicat promisiunea Lui de eliberare dar nu am primit-o, şi am fost asupriţi în continuare de Vrăjmaş, până am ajuns chiar în toiul luptei – sau „în mijlocul strâmtorării“ – alţii ne pot spune: „Nu mai supăra pe Învăţătorul“ (Luca 8:49).

Când Marta a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu“ (Ioan 11:21), Domnul Isus a contrat lipsa ei de speranţă cu promisiunea Lui cea mare: „Fratele tău va învia“ (Ioan 11:23). Şi când umblăm „în mijlocul strâmtorării“ şi suntem tentaţi să gândim, ca şi Marta, că am trecut de punctul de a fi salvaţi, Domnul nostru ne răspunde şi nouă cu o promisiune din Cuvântul Său: „Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi“.Deşi răspunsul Lui pare să întârzie atât de mult şi noi continuăm să umblăm „în mijlocul strâmtorării“, „mijlocul strâmtorării“ este locul unde El ne înviorează, nu locul unde El ne părăseşte. Perioadele când continuăm să umblăm aparent într-o stare de deznădejde totală sunt chiar perioadele când El „[Îşi] întinde mâna spre mânia vrăjmaşilor [noştri]“ (Psalmul 138:7). El va duce strâmtorarea noastră la bun sfârşit, făcând ca atacul Vrăjmaşului să înceteze şi să eşueze.În lumina acestor lucruri, ce motiv am avea să disperăm? Aphra White
Ochiul furtunii

Nu-ţi fie teamă că vârtejul de vânt ar putea să te ia de aici,
Nici n-aştepta cu răsuflarea tăiată atacu-i furios,
Nici nu te da înapoi din faţa năpastei teribile a grindinei,
Ci treci prin margine până-n mijlocul vârtejului,
Căci acolo este un adăpost, însorit şi cald,
Şi Credinţa îşi vede Dumnezeul prin ochiul furtunii.

Apriga furtună cu rafale şi urlet sălbatic
Şi ameninţările răului pot să bată pe ţărm,
Valurile să fie cât munţii, câmpiile câmpuri de bătaie,
Şi pământul să fie scufundat într-un potop,
Totuşi, sufletul care se bizuie pe Dumnezeu îşi cântă brav psalmul,
Căci inima furtunii este centrul liniştii.

Să nu lăsăm speranţa să se stingă în negura nopţii,
Deşi ciclonul poate să ascundă pentru un timp lumina,
Pentru că-n spatele întunericului gros stelele strălucesc,
Şi lumina cerurilor lui Dumnezeu, dragostea Sa o va face a ta,
Nu lăsa nici o întristare să-ţi întunece ochii, ci ridică-i în sus
Către faţa Dumnezeului tău şi către albastrul cerului Său.

Furtuna este refugiul tău departe de pericol şi păcat,
Şi Dumnezeu Însuşi te bagă înăuntru pentru siguranţă;
Furtuna, cu El, se schimbă-ntr-o linişte adâncă,
Iar urletul vânturilor este sunetul unui psalm.
Fii bucuros şi senin când norii de furtună se formează;
Dumnezeu zâmbeşte copilului Său în ochiul furtunii.

3) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Închinare în fața lucrării Lui

  împreună lucrători cu Dumnezeu.

1 Corinteni 3:9

Fereşte-te de orice lucrare pentru Dumnezeu care te poate face să nu te mai concentrezi asupra persoanei Lui. Foarte mulţi lucrători creştini se închină lucrării lor. Singura grijă a unui lucrător ar trebui să fie concentrarea asupra lui Dumnezeu; aceasta înseamnă că toate celelalte laturi ale vieţii – cea mentală, morală sau spirituală – sunt libere, având libertatea pe care o are un copil – un copil care se închină, nu un copil neascultător. Un lucrător care nu are aceasta notă solemnă şi dominantă a concentrării asupra lui Dumnezeu poate ajunge să fie copleşit de munca lui: nu mai există nici o parte a trupului, a minţii sau a spiritului său care să fie liberă, de aceea el este epuizat şi zdrobit. Nu are nici o libertate, nici o plăcere în viaţă; nervii, mintea şi inima îi sunt atâi de apăsate, încât binecuvântările lui Dumnezeu nu pot fi asupra lui. Dar şi cealaltă latură este la fel de adevărată – o dată ce ne concentrăm asupra lui Dumnezeu, toate aspectele vieţii noastre sunt libere şi se află sub o singură stăpânire: a lui Dumnezeu. Responsabilitatea pentru lucrare nu este a ta; singura responsabilitate pe care o ai este să rămâi într-o legătură vie şi constantă cu Dumnezeu şi să ai grijă să nu laşi nimic care să te împiedice să lucrezi împreună cu El. Libertatea care vine după sfinţire este libertatea unui copil; lucrurile care obişnuiau să-ţi ţină viaţa ţintuită au dispărut. Dar ai grijă să nu uiţi că ai fost eliberat cu un singur scop: să-1 fii devotat în mod absolut Celui cu care lucrezi.N-avem nici un drept să hotărâm unde-ar trebui să fim puşi sau să avem idei preconcepute despre lucrul pentru care ne pregăteşte Dumnezeu. El este Cel care face totul şi. oriunde ne-ar pune, dorinţa noastră supremă trebuie să fie aceea de a-I fi cu totul devotaţi în acea lucrare. ..Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta.”

4) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. SPURGEON

NICI O TEAMĂ DE MOARTE

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.
Apocalipsa 2.11

Prin prima moarte trebuie să trecem, afară numai dacă El nu vine pentru răpire; aşa că o putem aştepta în linişte şi fără a ne teme, pentru că Domnul Isus a schimbat această vale, într-o cale care duce la slavă.Ce este de temut este a doua moarte; despărţirea omului de Dumnezeu; iată adevărata moarte care distruge orice pace, bucurie, nădejde. Dacă a plecat Dumnezeu, totul a dispărut; şi această moarte este mai rea decât încetarea vieţii.Dacă, prin harul lui Dumnezeu, noi luptăm până la sfârşit şi învingem în acest război slăvit, a doua moarte nu va putea pune pe noi mâna ei rece; nu vom avea teamă de moarte, nici de iad, căci ne aşteaptă o cunună ce nu se veştejeşte: cununa vieţii. Câtă putere ne va da această nădejde! Pentru viaţa veşnică merită să luptăm. Pentru a scăpa de ameninţarea morţii a doua, merită să ne dăm silinţele o viaţă întreagă.Doamne, dă-ne această credinţă ca să învingem şi Te rugăm să ne dai harul de a rămâne nevătămaţi de păcat şi de Satana, care caută să ne muşte de călcâi!

5) Meditatii de Dimineața și Seara de C.H. Spurgeon

DIMINEAŢA

Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37

Mergem la Christos pentru a primi iertare, şi apoi căutăm în lege puterea de a lupta cu păcatul. Apostolul Pavel ne mustră pentru această greşeală: „o, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Christos ca Dumnezeu? Iată numai ce voiesc să stiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, sau prin auzirea credinţei? Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:1-3). Lasă-ţi păcatele la crucea lui Isus, fiindcă numai acolo poate fi răstignit „omul vechi” (Romani 6:6); acolo suntem răstigniţi împreună cu El. Singura armă care poate lupta împotriva păcatului este suliţa care a străpuns coasta lui Isus. Dacă vrei să învingi un temperament furios, cum ai de gând să procedezi? Este posibil să nu fi încercat niciodată calea cea bună, aceea de a prezenta problema în faţa lui Isus. Cum am primit mântuirea? Venind la Isus aşa cum eram, şi crezând că El mă poate salva. La fel trebuie să procedez şi în privinţa temperamentului meu. trebuie să-1 aduc în faţa crucii, şi să-I Spun lui Isus „Doamne, cred ca mă poţi scăpa de el”. Este singura cale prin care îl pot învinge. Eşti invidios? Simţi că lumea te ademeneşte? Poţi lupta singur cât vrei, dar dacă este un păcat repetat, sângele lui Isus este singurul care te poate elibera. Du-te la Christos. Spune-I „Doamne, cred în Tine, şi ştiu că numele Tău este Isus fiindcă îţi salvezi poporul din păcate. Doamne, acesta este păcatul meu; salvează-mă!” Legea nu înseamnă nimic fără Christos, singurul care poate nimici păcatul. Rugăciunile tale, căinţa ta, lacrimile tale — toate la un loc — nu înseamnă nimic fără El. Nimeni altcineva nu poate ajuta păcătoşii – şi nici sfinţii neajutoraţi. Trebuie să învingi prin Cel care te-a iubit, dacă vrei cu adevărat să învingi. Laurii noştri trebuie să crească printre măslinii de pe Ghetsemani.

SEARA

Şi la mijloc… am văzut stând în picioare un Miel, Părea înjunghiat.

Apocalipsa 5:6

De ce să apară Domnul nostru rănit în mijlocul slavei? Rănile lui Isus sunt slava, podoaba şi lauda Sa. Pentru ochii credinciosului, Isus este mai mult decât frumos; El este „alb şi rumen” (Cânt. 5:10) — alb de nevinovăţie şi rumen de propriul sânge. II vedem ca pe un crin de neasemuită puritate, şi ca pe un trandafir înroşit de sânge. Christos este minunat pe Muntele Măslinilor şi pe Tabor, triumfător pe mare, dar neasemuit pe cruce! Pe cruce s-a arătat întreaga desăvârşire a frumuseţii Sale, s-au dezvoltat toate atributele Sale, s-a revărsat toată dragostea Sa şi s-au exprimat toate calităţile Sale. Prea iubiţilor, rănile lui Christos sunt mult mai minunate decât splendorile şi onorurile regilor. Coroana de spini este mai preţioasă decât o diademă imperială. E adevărat că nu mai poartă sceptrul de trestie, dar în el a existat o glorie pe care nu a atins-o nici un sceptru de pe pământ Isus apare ca un Miel înjunghiat care mijloceşte pentru sufletele noastre şi ne răscumpără prin jertfa Sa. Rănile nu sunt singurele Sale ornamente. Ele sunt trofeele iubirii şi victoriei Sale. El a „împărţit prada cu cei puternici” (Isaia 53:12). A răscumpărat o mulţime pe care nimeni nu o poate număra, şi rănile acestea sunt amintirea bătăliei. Dacă Christos ne iubeşte atât încât să-şi amintească mereu de suferinţele Sale pentru noi, cât de preţioase ar trebui să fie rănile Sale pentru noi!
Priviţi cum picură din fiecare rană
Balsam curat de Galaad
Ce vindecă tot ce păcat se cheamă
Şi urmele pe care răul le-a lăsat
Aceste răni istorisesc povestea harului
Şi a iubirii fără de sfârşit
Vestesc apusul chinului şi-amarului
Şi întâlnirea lângă porţi de mărgărit

6) Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 DREPTUL DE A CONDUCE OI

Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor” (Luca 14:28)

Câştigarea dreptului de a conduce necesită respectarea următoarelor lucruri: 1) Evaluarea atentă înainte de a acţiona. însuşi lucrul care face ca statutul de conducător să fie atât de atrăgător pentru eul tău te face vulnerabil faţă de presiunile şi laudele oamenilor. „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (loan 6:15). Hai să fim cinstiţi – care dintre noi nu ar dori să fie uneori „rege”? Dar Domnul Isus nu a fost determinat de aplauzele mulţimii, El a fost călăuzit de voia Tatălui Său. Şi tu trebuie să fii la fel. 2) Nu doar să umpli locul, ci să fii persoana potrivită la locul potrivit. Uneori le dăm oamenilor sarcini deoarece nu găsim pe altcineva să le facă. Dar ce facem când sarcina îi depăşeşte? în joc e mai mult decât scutirea sentimentelor cuiva. Teama de confruntare le va permite oamenilor să lâncezească în locul greşit, încetinind viziunea şi descurajându-i pe oamenii înzestraţi din jurul tău care se tot întreabă „cât mai ai de gând să tolerezi această situaţie?” 3) Căutarea celui mai bun sfat pe care-l poti găsi. „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept” (Proverbe 13:20). Nu plăti de două ori pentru aceeaşi informaţie. Caută sfătuire de la o persoană pe care o respecţi, care a făcut deja ceea ce doreşti tu să faci, mai ales când hotărârile tale îi afectează pe ceilalţi şi vor trebui să treacă de testul timpului. Ceea ce astăzi ţi se pare bun sau arată bine pe tejgheaua altcuiva, poate nu mai pare atât de bun mâine când ţi se prezintă opţiuni mai bune. Domnul Isus oferă concluzia:„Cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor”.

7) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul 1 De la Geneza la Iosua
Jean Koechlin: EXOD 14-17

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). Dragi răsumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea … Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6.25, 34; de văzut şi Psalmul 23.1)? El însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleşugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încrederea, răspun­sul la nevoile Sale.Câtă răbdare a arătat Domnul! În loc să pedepsească poporul. El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

8) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

Iată, ieşea … Rebeca … Şi omul şi‑a plecat capul şi s‑a închinat Domnului şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care … m‑a condus pe drum la casa fraţilor stăpânului meu“. Geneza 24.15,26,27

Robul bun şi credincios (3)

Geneza 24 ne prezintă trăsăturile unui rob bun şi credincios. Orice copil al lui Dumnezeu care se află într‑o stare spirituală bună doreşte să‑I slujească Domnului Isus Hristos şi să audă într‑o zi aceste cuvinte minunate din gura Lui: „Bine, rob bun şi credincios!“. Din cauza aceasta este important să învăţăm cum să‑I slujim bine şi cu credincioşie Domnului.Robul lui Avraam este un plăcut exemplu. După ce a primit instrucţiuni clare de la stăpânul său, el şi‑a început călătoria spre locul indicat, iar primul lucru pe care l‑a făcut a fost să se roage. El s‑a rugat să primească reuşită, ca să aducă bucurie inimii stăpânului său. Şi, fiindcă aceasta a fost ţinta lui, răspunsul era deja pe drum, înainte ca el să termine să se roage. El nu s‑a grăbit să ia nicio hotărâre, ci a privit în schimb cum Domnul lucra în Rebeca, până când i‑a fost clar că ea era cea aleasă de Domnul pentru Isaac. Cât de glorios este să poţi spune cu toată certitudinea: „Domnul m‑a condus“! Dar, vai, cât de des sunt exprimate aceste lucruri în glumă! Domnul să ne ajute să fim conduşi de El în slujirea noastră pentru El!După ce robul a văzut că mâna lui Dumnezeu l‑a condus într‑un mod atât de minunat şi a înţeles alegerea minunată a Domnului cu privire la soţia lui Isaac, el şi‑a plecat capul şi s‑a închinat Domnului. El s‑a închinat. A recunoscut ajutorul minunat al lui Dumnezeu şi L‑a binecuvântat pe Domnul. El n‑a lăsat ca bucuria succesului să‑l facă să uite cine este Cel care i‑a oferit succesul. Două lucruri ies în evidenţă în mod special în această istorie: acest rob era un om al credinţei, iar dorinţa lui era să‑i aducă bucurie stăpânului.A. M. Behnam

9) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ieremia 32:17-25

Ah! Doamne Dumnezeule!… nimic nu e de mirat din partea Ta! –  Ieremia 32:17

„MI-A FOST GROAZĂ SĂ MĂ ÎNTORC ÎNAPOI”

La serviciul de duminică dimineaţa al bisericii, Lois Walsh, misionara, a ieşit în faţă pentru a-şi lua rămas bun de la biserică. Peste trei ore, împreună cu soţul şi cei trei copii, vor fi în avionul care va zbura cu ei înapoi spre Brazilia. Ultimele săptămîni fuseseră febrile, multe de făcut, obstacole dificile. Acum, Lois stătea în faţa noastră, fără să-şi dea aere, arătînd destul de odihnită. Mă întrebam ce o să ne spună. Prima dată a mulţumit bisericii pentru prietenia şi ajutorul acordate în timpul concediului. Apoi a adăugat onest: „Mi-a fost groază să mă întorc acolo”. Nu din pricina lucrării misionare, ci din pricina eforturilor cu mutatul copiilor. Mai mult, la o lună după ce vor sosi, vor trebui să se mute din nou. Se întreba cum o să se descurce.Apoi ne-a atras atenţia asupra pasajului din Ieremia 32:17. „în una din zile eram de-a dreptul îngrozită de munca ce m-aşteaptă şi de stresul emoţional al reîntoarcerii. Mă simţeam slabă şi nepotrivită pentru aceasta. În citirea Bibliei din ziua aceea am ajuns la Ieremia 32. M-am gîndit la puterea Dumnezeului nostru, Creatorul. Apoi am ajuns la cuvintele care spun despre El: „Nimic nu e de mirat la Tine”. Mi-am dat seama imediat că nu va trebui să fac totul de una singură – că toată puterea Lui era la dispoziţia mea. El este ajutorul meu”. Eşti şi tu confruntat cu probleme dificile? Eşti copleşit de munca ce o faci? Presiunile emoţionale te strivesc? Nu uita, nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu!   D.C.E.
Bizuieşte-te pe Domnul
La picioare-I de vei sta,
Prin puterea Lui cea mare,
Biruinţă vei avea. Anonim
Când adversităţile smt gata să lovească. Dumnezeu este gata să te întărească.

10)  MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

«Mă bucur de Cuvântul Tău ca şi cel ce găseşte o mare pradă

Psalm 119:162

Bucuria în Domnul este independentă de sentimentele noastre, deoarece nimic nu este mai schimbător ca acestea. Sentimentele sunt manifestarea bucuriei sau tristeţii sufle­teşti; această bucurie nestatornică, efemeră poate deveni stabilă şi completă numai prin bucuria în Domnul care es­te neschimbătoare şi nepieritoare. Toate lucrurile se schim­bă, dar Dumnezeu nu. Despre El este scris: «Isus Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!» (Evrei 13,8) Când ne bucurăm de cercetarea «săbiei Cuvântului», ne bucurăm cu totul în Isus Cristos. Atunci vom rămâne în El, iar bucuria noas­tră va fi deplină. Sufletul tău se va ridica la Domnul şi fe­ricirea şi împlinirea pe care le vei experimenta vor fi atât de intense că vei striga efectiv: «Bucuria în Domnul este puterea mea». Cine are această legătură intimă cu Domnul nu mai este dependent de propriile sentimente, de comple­xul de împrejurări sau de tristeţe. Bucuria în Domnul se naşte numai în urma rezolvării unei crize interioare şi este total intangibilă în faţa influenţelor exterioare.

11) SĂMÂNŢA BUNĂ

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Proverbe 3.5

În cadrul pregătirii ei ca aviator, Susan Smart absolvea al treilea zbor pe care îl efectua singură. Efectuând la înălţimea de 1.500 m. o anumită manevră, avionul ei Cessna 150 a început să intre în vrilă: avionul se învârtea în jurul propriei axe şi se îndrepta fulgerător spre pământ. Câteva secunde, Susan a încercat în zadar să reobţină controlul asupra avionului. Dar în zadar! Atunci, Susan şi-a adus aminte de sfatul unuia dintre profesorii ei pentru astfel de situaţii: Lasă maneta de comandă!Dar pentru a lăsa maneta, era nevoie de curaj. De mai multe ori, Susan şi-a spus: Lasă maneta! Până la urmă ridică mâinile şi îşi acoperi faţa cu ele, aşteptând încordată. În câteva secunde, avionul se stabiliză în aer. Pierduse aproximativ 900 m. din înălţime, dar scăpase.Susan a învăţat o lecţie importantă în acea zi: când în situaţii de criză, totul pare să scape de sub control, atunci Dumnezeu îi aduce aminte de promisiunile Sale şi îi cere să se încreadă în El. Dumnezeu o va conduce întotdeauna pe linia dreaptă de zbor.Să-i lăsăm lui Dumnezeu conducerea vieţii noastre, dar nu abia atunci când viaţa noastră a ajuns într-o situaţie dificilă.

12) Meditaţii zilnice de  Fritz Berger

“Tu îi dai bucurii mari”

Isaia 9:3

Dumnezeu vrea să aibă copii bucuroşi. “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul” este o poruncă la fel ca:”să nu furi.” Păcătuiesc dacă nu mă bucur, ca şi dacă fur. Poate te străduieşti, şi nu reuşeşti. Omul trebuie să devină conştient unde ajunge cu puterile proprii în orice privinţă. Mai demult nici eu nu am putut, cu toate că mă străduiam; dar azi pot să mă bucur, indiferent de situaţie. Dacă omul se orientează spre o viaţă de bucurie, pătrunde întrun domeniu larg, unde descoperă multe lucruri. Eu nu-mi închipuiam mai demult acest lucru. Porneşti cu dorinţa de a te bucura, şi acest lucru merge atâta timp până când sunt toate în ordine. Dar dacă se schimbă situaţia, ne întristăm. Şi totuşi este scris:” Bucuraţi-vă totdeauna.” Ce-i de făcut? Mie mi-a descoperit Dumnezeu că toate lucrurile sunt pentru folosul meu, chiar dacă sunt pătruns de durere. Nu contează, chiar dacă în drumul meu străbat porţiuni nedorite, dacă prin aceasta sunt pregătit pentru veşnicie. Căci, ce este viaţa aceasta? Un abur care trece îndată. Dorim mereu să avem parte de lucruri frumoase în viaţă şi pentru aceasta ne aşezăm în confort, având impresia că suntem în cer şi nu mai avem nevoie de nimic. Eşti şi tu întro situaţie asemănătoare? Sper că nu. Mulţi sunt preocupaţi de a locui confortabil, şi până la urmă nu mai vor să moară. Astfel, abia vizibil, mulţi sunt legaţi din nou de cele pământeşti. De aceea sunt binevenite lipsurile, că astfel ne trezim la realitate. Dar chiar şi în lipsuri trebuie să fim veghetori pentru a rămâne întro stare de mulţumire faţă de Dumnezeu, fără să cârtim. De aceea , fie furtuna cât de mare, chiar dacă ne ameninţă sfârşitul, ne îndreptăm privirea în sus şi suntem mângâiaţi în lipsuri, şi chiar şi în moarte.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.