Prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Pilat L-a dat pe Domnul nostru soldatilor romani să-L biciuiască. Biciul roman era un instrument de tortură îngrozitor. Era făcut din tendoane de bou. Printre ele erau intercalate oase ascuțite, astfel ca, de fiecare dată când lovea, tăia adânc și sfâșia carnea pâna la os. Mântuitorul a fost, fără îndoială, legat de un stâlp și apoi biciuit. A mai fost bătut și înainte, dar probabil că această biciuire a fost cea mai crudă pedeapsă.
Suflete, privește-L și jeleste-i sărmanul trup chinuit. Credinciosule, poți să-L privești fără lacrimi, în timp ce stă în fața ta ca o imagine a dragostei torturate? El, care era odată alb ca un crin nevinovat, este acum purpuriu, scăldat în propriul Sau sânge. Simțind vindecarea pe care au îndeplinit-o rănile Sale în noi, nu ni se înmoaie inimile de dragoste și durere? Dacă L-am iubit vreodată pe Domnul Isus, acum trebuie să simțim că dragostea noastră creste.
Vedeti cum Domnul a pătimit
Pe cruce pentru omul întinat!
In timp ce păcătoșii L-au lovit
Și l-au batjocorit, și l-au scuipat.
Din trupul Său zdrobit și chinuit
A curs izvor de sânge-n veșnicie
Legat a fost și biciuit, și inima i-a plâns,
Ca să avem noi bucurie.
Ar trebui să ne închidem în casă si să plângem; dar (fiindcă afacerile ne cheamă, ne vom ruga ca Mântuitorul să sape imaginea rănilor în inima noastră pentru toata ziua. La căderea noptii, ne vom întoarce să stăm de vorbă cu El, si să ne plângem păcătele care L-au costat atât de mult.
*
Rițpa, fata lui Aiia, a luat un sac și l-a întins sub ea sub stâncă, de la începutul seceratului până a căzut peste ei ploaie din cer, si a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, și fiarele câmpului în timpul nopții.
Dacă dragostea unei mame a făcut-o să-si jelească fii ucisi atâta timp, cum am putea noi să încetăm să jelim suferintele binecuvântatului nostru Domn? Ritpa a alungat păsările de pradă; noi nu vom putea alunga gândurile lumesti si păcătoase care ne mânjesc mintea si ne îndepartează de cele sfinte? Plecați, pasari ale răului! Lăsați jertfa în pace! Singura si fara adapost, Ritpa a îndurat caldura verii, roua noptii, si ploaia. Somnul a fugit de ochii ei plânsi; inima îi era prea grea ca sa doarma. Cât de mult si-a iubit copiii! O să urmăm exemplul Ritpei, sau o să ne plângem la prima încercare? Suntem atât de lași încât nu putem îndura suferintele Domnului? Demonstrând un curaj neobisnuit, a alungat fiarele. Nu vom fi în stare sa înfruntam orice vrajmas de dragul lui Isus? Copiii ei au fost ucisi de altii, dar ea i-a plâns si a vegheat. Ce ar trebui sa facem noi, stiind că păcatele noastre L-au crucificat pe Domnul?
Obligatiile noastre sunt nemăsurate; dragostea noastra ar trebui sa fie înflacarata, si căința noastra adânca. Treaba noastra ar trebui sa fie vegherea, ocupatia noastra protejarea Numelui Său, misiunea noastra înălțarea crucii Lui. Corpurile acelea descarnate s-ar putea s-o fi înfricosat pe Ritpa, mai ales în timpul noptii, dar în jertfa Domnului nostru pe cruce nu exista nimic respingator sau înfricosator. Nicicând n-a existat mai multa frumusete decât cea oglindită de Domnul la Calvar. Isuse, în noaptea aceasta vom veghea cu Tine. Descopera-ni-Te. Atunci nu vom mai sta în pânza de sac, ci în haine regale.
________________________
C.H. Spurgeon – Meditații de Dimineața și Seara, primite prin Email
ARMONIA MAGAZINE - USA 