Întrebarea directă și răspunsul dat

john 21v17-18Mă iubeşti?

Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de tempe­rament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge cen­trul fiinţei. Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor“, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre.

Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă. Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său. dar mo­mentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.

*

Ai simţit durerea provocata de Domnul?

Isus i-a spus a treia oară: ,.Mă iubeşti?”

loan 21:17

 Ai fost vreodată rănit dc Domnul până in adâncul tău, până în străfundul celei mai sensibile părţi a fiinţei tale? Diavolul nu ne răneşte niciodată acolo, nici păcatul, nici afecţiunile umane nu ne pot răni atât de adânc. Nimic nu poate pătrunde până în acel loc al fiinţei noastre decât Cuvântul lui Dumnezeu. „Petru s-a întristat pentru că Isus i-a spus a treia oară…” A devenit conştient dc faplul că, în străfundurile fiinţei lui, el Îi era devotat lui Isus si a început să vadă ce însemna această întrebare a lui Isus repetată cu răbdare. Nu mai rămăsese în mintea lui Petru nici cea mai mică urmă de amăgire, el nu mai putea fi înşelat din nou. Nu mai era loc pentru declaraţii pasionale, explozii de bucurie sau efuziuni sentimentale. Pentru el a fosl o revelaţie să vadă cât de mull îl iubea pe Domnul şi, cu uimire, i-a spus: „Doamne. Tu toate le ştii“. Petru a început să vadă cât de mult Î1 iubea pe Isus; dar nu a spus: „Uită-Te la cutare sau la cutare lucru pentru a afla dovada dragostei mele”.

A început să descopere în el însuşi cît dc mult Îl iubea pe Domnul, să-şi dea seama că pentru el nu exista nimeni sus în cer sau jos pe pământ în afară dc Isus Cristos. Dar el n-a ştiut aceasta până când n-a venit întrebarea de probă, întrebarea dureroasă din partea Domnului. Între­bările Domnului îmi arată întotdeauna cum sunt eu.Cu câtă fermitate şi iscusinţă răbdătoare s-a purtat Isus Cristos cu Petru! Domnul nostru nu pune niciodată întrebări până Ia momeniul potrivit. Rareori, probabil o dată in viaţă, EI ne prinde Ia strâmtoare, ranindu-ne cu întrebările Lui directe. Atunci vom descoperi că îl iubim mult mai profund decât am putea spune vreodată prin cuvinte.

*

 Însărcinarea inevitabilă

Paște oile Mele.”

loan 21:17

 Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Iui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi“.

Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit! Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central.

Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat dc această însărcinare. Fercşle-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemarea dra­gostei lui Dumnezeu.

_______________________

Oswald Chambers – Totul pentru Gloria Lui, primite prin Email

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.