CU DORU POPA

ÎN 16 FEBRUARIE 2014

 DE LA 13,30 LA 18,20

Dacă-aş fi ştiut….

Această zi nu este una luată la întâmplare. Ea îşi are obârşia undeva în timp, cu un an şi jumătate în urmă, când Doru, împreună cu Dorin Filip şi cu mine am fost în vizită la biserica penticostală din Ususău, o comună săracă de lângă Lipova, pe malul stâng al Mureşului.

Zona aceasta s-a suprapus cu colegiul senatorial unde el a candidat în 2012. În această comună a primit voturile a 72% din cei prezenţi la vot. La sfârşitul acelui serviciu de închinare el a promis că va reveni printre credincioşii din Ususău, indiferent dacă va ajunge sau nu în Parlament. În decembrie am decis împreună că mijlocul lunii februarie poate fi o dată în care el să-şi respecte promisiunea.Şi aşa a fost. Şi-a respectat şi de această dată VORBA.

Am înţeles din anturajul familiei că a fost rugat să renunţe la deplasarea din după masa de duminică, dar-n-au reuşit să-l convingă, în ciuda unor semne pe care infarctul déjà le dăduse, în săptămâna de dinainte. Dacă doar pentru acest lucru Dumnezeu L-ar răsplăti, strălucirea lui este cu adevărat una din Dumnezeu. Nu şi-a domolit predica, a vorbit cu acelaşi ton şi intensitate aisgurându-i pe toţi cei aflaţi în adunare că dacă acum sunt într-o stare de har, este pentru că din poziţia de vrăşmaşi ai lui Dumnezeu am fost împăcaţi cu El prin moartea Fiului Său. Iar celui care a fost botezat în acea zi, la cei 77 ani i-a spus: nu ştiu dacă ne vom mai vedea dar ştiu că alegerea ta de azi va face sigură vederea noastră în Cerul lui Dumnezeu. (nu e un citat exact, ci  gândul expus). A încheiat serviciul cu rugăciune.

La întoarcere ne-a vorbit despre vocaţia lui de predicator sau evanghelist ca fiind cea care l-a călăuzit şi în ale cărei limite el crede că s-a încadrat chiar dacă uneori, conjunctural a fost nevoit să fie şi păstor. Dacă încolo ne-am dus cu 80 km/h, la întoarcere, a apăsat pedala aşa încât am ajuns mai repede. Deşi, din vorbe sau din starea lui nu am remarcat vreo suferinţă, acum tind să cred că el se grăbea pentru a se pune în siguranţă îndeosebi în ceea ce priveşte distanţa, fără însă a ne panica pe noi. M-am uitat din maşină după el, ca un gest reflex când intra pe poartă. Am avut un sentiment ciudat…

Doru nu voia să facă politică, o înţelegea dar nu o putea pricepe. Voia în schimb să o determine. În ultimii doi ani am fost foarte aproape de el. Nu şi-a făcut un scop în a schimba un titlu pe cartea de vizită, ci şi-a dorit un loc de unde putea să facă MAI MULT –  O categorie aproape inexistentă printre cei trimişi de popor la reprezentare. Din punct de vedere al proiectelor în care a fost implicat, chiar în aceste zile, ar fi trebuit să trăiască mulţi ani de aici înainte. Dumnezeu hotărăşte diferit…

Merită să se ştie felul cum a trecut el peste Victoria din alegerile din 2012. El nu mi-a dat voie să spun presei nimic, dar poate acum, după înmormântare şi cu acordul soţiei şi a lui Emi, o voi face pentru a completa un caracter.

Mulţi pot spune orice, eu, care pretind că l-am cunoscut spun doar atât: Doru a trăit cu frica de Dumnezeu şi L-a iubit dăruindu-se Lui.

Gilu Florea

18.02.2014