Între Dumnezeu și Piton

Cine este omul, de unde vine și care este mandatul său în lume, le putem afla din sfânta carte Biblia.

Iov face această afirmație: “omul se naște ca să sufere”, însă apostolul Pavel, într-o singură frază, sumarizează mai exact răspunsul la întrebările fundamentale de care am amintit mai devreme, prin aceste cuvinte memorabile „Din Dumnezeu, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie Gloria în veci. Amin.” (Epistola către Romani, 11:36)

Încă din Geneza 1:1 aflăm că „La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul”. Curând pe scena lumii create de Dumnezeu intră și omul creat de același Atotputernic Dumnezeu, din țărâna pământului, căruia i-a suflat în nări suflare de viață și astfel l-a făcut un suflet viu. (Geneza, 2:7). Și, după ce din coasta lui Adam o făcuse și pe Eva, Domnul Dumnezeu i-a așezat în Grădina Eden poruncind omului: “Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Dar „Şarpele era mai şiret decât toate animalele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: “Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” (Geneza, 3.1)

Scena pe care evolează omul, oricare ar fi el, nu mai este o grădină a Edenului, feerică, ci este un loc neprielnic, plin de spini și pălămidă, de suferințe și dureri (Geneza, 3:14-19), dar care se află sub toată atenția și influența celor două mari duhuri și entități omniprezente, Dumnezeu și Diavolul. Cel din urmă nu vine decât să uzurpe autoritatea, drepturile și planul de bunăstare lăsat și dorit de Dumnezeu pentru om. Dar totuși, cel care va alege pe ce drum va apuca viața sa, nu este altul decât omul însuși.

Tiparul de lucru al Lui Dumnezeu și cel al Diavolului

Faptele apostolilor 16

a) Lucrarea Duhului Sfânt

Faptele apostolului Pavel istorisite de către aportolul Luca (cca anul 60…65d.Hr) ne prezintă parte din lucrarea sa misionară de vestire a Evangheliei harului lui Isus:

„Pe când trecea [Pavel]prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi. Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia […]  Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: “Treci în Macedonia şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.” (Fapte 16:4-6; 9-10)

Lucrarea evanghelică a lui Pavel în cetatea Filipi din Macedonia este numită de către istoricii creștini “Ora Astrală a Europei” deoarece atunci a intrat Evanghelia lui Isus în Europa, mai exact în casa unei femei numite Lidia:

„De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.” (Fapte, 16:12-14)

b) Lucrarea Diavolului

Dar, pe scena cetății Filipi din Macedonia, se mai întâmplă ceva deosebit:

„Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire al lui Piton. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: “Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: “În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor. I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: “Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei, care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.” Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.” (Fapte, 16: 16-22)

Vedem că poporului plăcea lucrarea de ghicire a lui Piton, a șarpelui cel vechi, tatăl minciunii, amăgitorul lumii.(Ioan, 8:44).

Acum să observăm care este în fond lucrarea lui Piton, cum acționează el, înafară de a urmări câștigurile bănești și materiale, ceea ce își doresc cel mai mult oamenii – să vedem însă care sunt cele 3 instanțe puse de Dumnezeu în om și pe care Diavolul dorește să le scoată afară din acesta:

b1) Satana urmărește să scoată suflarea de viață care este în om

Am văzut că Dumnezeu „i-a suflat în nări suflare de viață și astfel l-a făcut un suflet viu”. Dar la acest Piton, care e duhul lui, care e viața lui, care e modul lui de a acționa (de a apuca), o vedem dacă-i cercetăm viața. Dacă ne documentăm pe Google aflăm date foarte interesante și înspăimântătoare:

Pitonul este cel mai mare șarpe existent in Africa si unul dintre cei mai mari serpi din lume, pitonul de stâncă, cunoscut si sub denumirea de Python natalensis, are un corp lung si puternic, acoperit cu o piele patata in nuante diferite de cafeniu, oliv, castaniu si galben inchis, deseori sub forma unor dungi neregulate. Pielea de pe capul sau ascutit, de forma triunghiulara este acoperita cu un model in forma de sulita, de culoare galbena. Pitonii au doi plămâni funcționali, spre deosebire de ceilalti serpi. Pitonii sunt serpi carnivori, neveninosi. Ei își sufocă prada, strângând-o cu putere până când aceasta rămâne fără suflare, apoi o înghite întreagă, începând cu capul. Se hrănesc cu maimuțe, porci sălbatici, antilope, șoareci și păsări. Cele doua maxilare ale pitonilor sunt „prinse” cu ajutorul unor ligamente elastice, ceea ce le permite sa inghita animale mai mari decât propriul lor corp. Ei nu-si mesteca hrana, ci o digera cu ajutorul acizilor foarte puternici din stomac. Pentru a-si localiza victimele pitonii se folosesc de văz si de miros, dar si de căldura degajată de corpul acestora, pe care o simt cu fosele termo sensibile, dispuse pe maxilare. De regula habitatul acestor serpi este foarte aproape de cel al oamenilor. (Cineva povestea că văzuse un film pe National Geographic cum un piton gigant de cca 6 m și 185 kg a înghițit o antilopă întreagă în câteva secunde. Iar la un muzeu din orașul Chicago este expus un astfel de exmplar uriaș.)

Acest duh al lui Piton se manifestă adesea și prin oamenii care practică ghicirea, minciuna, neadevărul, întunerecul. Și acționează prin strategiile sale să ștranguleze suflarea din om, să-l strângă de gât, treptat-treptat,și-l va strânge în chingile ofertelor sale mincinoase, care, în final, îl vor lăsa fără suflare, fără viață. Și, dacă e posibil, nu va abandona victima până când n-o va lăsa fără suflarea de viață primită de la Dumnezeu.

El e potrivnicul și caută să înșele și înghită pe oricine îi cade în plasă, de aceea sfântul apostol Petru ne povățuiște: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” (1 Petru 5:8-9)

b2) urmărește să scoată din om încrederea insuflarea de Duh Sfânt din Cuvântul Bibliei.

Sfântul apostol Pavel i-a scris astfel lui Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei, 3:16-17)

Duhul lui Piton vine și acționează cu gânduri mârșave: caută a opri încrederea oamenilor în faptul că Sfânta Scriptură este insuflată de  Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cunoscută în lume și  sub denumirea de Biblie.

Vocea și învățătura lui Piton s-a insinuat în viața și cuvântul celor care defăimează cuvântul Sfintei Scripturi. Și el vorbește în fiecare zi prin oamenii care s-au lăsați amăgiți de învățătura sa falsă-neadevărată. El vorbește prin cei care vin cu informații mai vechi sau „descoperiri” mai recente, de “știință” sau de “arheologie” cum că Biblia nu e adevărată, pe motivul indus ca cutare sau cutare lucru o contrazic. Dar, pe de altă parte, sfântul apostol ne dezvăluie ceva cu privire la credință: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evrei, 11.3)

Duhul de ghicire și de minciună al lui Piton nu vine decât cu gândul să ucidă credința unei gândiri creaționiste, el vine pe linia ateismului, a filozofiilor ateiste, dar și ale celor care răstălmăcesc cuvântul, într-un fel sau altul, denaturându-l.

b3) dorește să scoată suflarea de Duh Sfânt primită de la Domnul Isus

„Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt!” (Ioan, 20:21-22)

Duhul lui Piton lucrează prin slujitorii săi si prin oamenii care îl servesc, conștienți sau nu. Ei vin cu ofertele Celui Rău și caută ca prin lucrările și ofertele lui să scoată afară Duhul Sfânt din viața credinciosului.

Cine are controlul asupra vieții tale, Piton sau Dumnezeu?

• Cum îți este viața de rugăciune și de laudă înaintea lui Dumnezeu? Vii în Numele Singurului Mijlocitor, Isus Hristos? (1 Timotei 2:5)
• Cum stai cu citirea Bibliei, care este insuflată de Duhul Sfânt?
• Cum stai cu iubirea de Dumnezeu și de oameni, după porunca dată de către Isus Hristos Domnul?

Biruința în viața celui care acceptă credința și pocăința

• Eliberarea de sub robia duhurilor lui Piton.
• Eliberarea de sub robia lanțurilor închisorii (văzute și nevăzute) în care te afli: al întunerecul imoralității spirituale (internet, filme, cărți) și fizice (preacurvia, adulterul); al bolilor; al necredinței; al filozofiilor ateiste; al inferiorității (tu nu poți, ești neînsemnat, neajutorat); al relațiilor nepotrivite etc

Biruința în cazul apostolilor Pavel și Sila (abuziv în închisoare) – Fapte 16: 23-40

• ei se rugau lui Dumnezeu;
• cântau cântări de laudă Domnului Dumnezeu, glorificându-i Numele; 
• Dumnezeu face o minune: un cutremur le rupe legăturile, ușile temniței se deschid;

TEMNICERUL – răspunzător cu viața, de viața celor închiși, prin legea romană, a vrut să se omoare, însă cu ajutorul lui Pavel și lucrarea Duhului Sfânt primește și el biruința vieții asupra morții, a luminii asupra întunerecului: Pavel îi aduce lumina de care avea nevoie, să vadă adevărul care vine de la Dumnezeu; Temnicerul întreabă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” – căci am auzit mesajul din cântările voastre (nu voise asta mai înainte, doar acum când și-a văzut moartea cu ochii). Iar Pavel şi Sila i-au răspuns: “Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”  Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.” (Fapte, 16.31-33)

Iubite cititor, întreabă-ți conștiința, ce-ți dorești cu adevărat? O viață sănătoasă, plină de pace și fericire cu Isus sau îți dorești să te lași amăgit și înghițit de duhul lui Piton care este acum în lume?

Alege viața cu Isus ca să trăiești o viață plină de iubire, iubindu-L pe Dumnezeu și pe semenii tăi. Vino la Isus, prin credință și pocăință și El îți va da iertarea și eliberarea prin Duhul Sfânt, te va călăuzi și ajuta să înțelegi și să prețuiești Sfânta Scriptură.