Staruiți în rugaciune.

Coloseni 4:2 

 Este interesant sa observi cât de mult din Scriptura este dedicat rugaciunii, fie ca ni se  ofera exemple, fie ca ni se dau învataturi, fie fagaduinte. De abia deschidem Biblia si citim  „atunci au început oamenii sa cheme Numele Domnului” (Geneza 4:26), si chiar când vrem sa o închidem vedem „Amin”-ul din Apocalipsa 22:21 ca încheiere. Exemplele sunt destule. Aici ne întâlnim cu credinciosul Iacov, dincolo cu Daniel care se roaga de trei ori pe zi, sau cu David care îsi cheama Dumnezeul din toata inima. Pe munte îl vedem pe Ilie, iar în temnita pe  Pavel si Sila.

Avem o multime de porunci si mii de fagaduinte. Ce ne învata exemplele acestea despre importanta si necesitatea sfânta a rugaciunii? Putem fi siguri ca, orice ar fi promis Dumnezeu în Cuvântul Sau, se va îndeplini în vietile noastre. Daca a spus atât de  multe despre rugaciune, este din cauza ca El stie ca noi avem nevoie de ea. Atât de mare este  nevoia noastra încât, pâna vom ajunge în ceruri, nu trebuie sa încetam sa ne rugam. Nu ai nevoi? Atunci ma tem ca nu îti cunosti propria saracie. Nu ai nevoie sa ceri mila lui Dumnezeu? Atunci poate ca mila lui Dumnezeu îti va arata cât esti de nenorocit!

Un suflet  fara rugaciune este un suflet fara Christos. Rugaciunea este gânguritul copilului încrezator, lovitura razboinicului credincios, amintirea sfintilor adormiti în Domnul. Este respiratia, cuvântul, alinarea, puterea, onoarea unui crestin. Daca esti copil al lui Dumnezeu, vei cauta  fata Tatalui tau si vei trai în dragostea Tatalui tau. Roaga-te ca în anul acesta sa fii sfânt, umil, zelos si rabdator. Roaga-te sa ai o comuniune mai strânsa cu Christos, si sa intri mai des în sala de ospete a iubirii Lui. Roaga-te sa fii un exemplu si o binecuvântare pentru ceilalti, ca sa  poti trai mai mult spre gloria Stapânului tau. Moto-ul pentru acest an sa-ti fie „Staruiti în rugaciune“. 

(Meditatia de DIMINEAŢA)

* 

Sa-ți învioreze popoarele puterea.

Isaia 41:1

 Toate lucrurile de pe pamânt au nevoie de înviorare. Nici un lucru creat nu traieste prin sine însusi. „Tu înnoiesti astfel fata pamântului” (Psalmi 104:30) este declaratia psalmistului.  Chiar si copacii, care nu-si poarta singuri grija scurtei lor vieti prin munca, trebuie sa bea din ploaia cerului si sa se hraneasca din ascunsele comori ale pamântului. Cedrii din Liban, pe care Dumnezeu i-a sadit, traiesc doar fiindca, zi dupa zi, se hranesc cu seva din adâncul pamântului. Nici viata omului nu poate fi prelungita fara o reînnoire de la Dumnezeu. Asa cum este necesar sa mentinem sanatatea trupului prin mâncare, la fel trebuie sa ne hranim sufletele ascultând Cuvântul predicat, citind din Cartea lui Dumnezeu si desfatându-ne cu ospatul poruncilor. Cât de slabe ar fi trupurile noastre daca nu am mânca! Dar cu cât mai slab este un sfânt care traieste fara conducerea Cuvântului lui Dumnezeu si fara rugaciune! Daca credinta noastra poate trai fara Dumnezeu, atunci nu este de origine divina; nu este decât un vis. Fiindca ceea ce a sadit Dumnezeu II asteapta, asa cum florile asteapta roua. Fara o refacere permanenta nu vom fi pregatiti pentru atacurile continue ale raului, pentru ispite si pentru conflictele din suflet. Când se porneste vijelia, vai de copacul care nu si-a prins bine radacinile de stânca si nu si-a facut suficiente provizii de hrana. Când soseste furtuna, vai de marinarii care nu si-au întarit pânzele, nu si-au aruncat ancora si nu au cautat un liman. Daca  permitem binelui sa slabeasca, raul va prinde puteri si va lupta cu disperare pentru a ne lua în stapânire; si astfel, poate, va urma durerea si disperarea si nefericirea. Sa ne apropiem de tronul îndurarii divine în umilință. Atunci vom primi împlinirea fagaduintei „Dar cei ce se încred în Domnul îsi înnoiesc puterea!” (Isaia 40:31). 

(Meditatia de SEARA)

_____________________________

C.H. Spurgeon – Meditatii de Dimineata si Seara, primite prin Email