CALATORIA CRESTINULUI

India.I N D I A

1. Lucrarea misionară

După exact 10 ani păsesc din nou in prima casă in care am fost cazați când am ajuns in India pentru prima dată. Parcă si acum văd cum, in miez de noapte, ne vedem prin multimea de oameni numele scrise pe o hârtie pe care o ținea in mână, James, liderul TPM din New Delhi. 

La câtiva metri distanță era prietenul nostru Paul I. care de asemenea ne astepta in vechiul aeroport, ceea ce a fost o reală binecuvantare. De acolo plecăm impreuna spre casa lui James unde urma sa stam o saptamana, perioada in care pentru prima data am intalnit lucratori indieni in carne si oase, dar am putut participa deasemenea la lucrarea pe care acestia o aveau la acea vreme.

Ei bine, alaltaieri am pasit din nou in aceeasi casa si la aceiasi buni prieteni, asa ca am avut multe de povestit mai ales ca nu ne-am intalnit decat de vreo 3-4ori in toti acesti ani.

Am fost impresionat sa ascult un om miscat de ceea ce Dumnezeu face si poate face cu noi toti atunci cand suntem gata sa ne intelegem menirea specifica la care am fost chemati. Si parca ca o particularitate a celor pasionati de Imparatia lui Dumnezeu, in toate cele mentionate puteai simti entuziasm si speranta.

Si intr-adevar, Cuvantul lui Dumnezeu avanseaza cu o rapiditate fascinanta si nu de putine ori ramai surprins sa afli ca Dumnezeu are oameni unde te astepti mai putin, si face lucruri la care nici nu te-ai gandit; intr-un fel de inteles cand te gandesti ca Dumnezeu nu este un om si nici facut de maini omenesti asa cum sunt idolii neamurilor bine ilustrati in Psalmul 135 sau asa cum din pacate in limitele noastre ni-L imaginam noi uneori.

Si pentru ca am facut referire la Psalmul 135, as vrea sa reflectam asupra unei descrieri facute de Dumnezeu atunci cand vorbeste despre idolii neamurilor: “Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucrare facuta de mainile oamenilor. Au gura, si nu vorbesc, au ochi, si nu vad, au urechi, si totusi n-aud, da, n-au suflare in gura. Ca ei sunt cei ce-i fac, toti cei ce se incred in ei.” Psalmul 135:15-18.

Cu alte cuvinte totul este mort si lipsit de viata, exista un puternic simtamant de neputinta atat in idoli cat si in cei care ii urmeaza, iar asemanarea dintre cele doua este izbitoare. De ce aceasta asemanare intre idoli si cei care li se inchina lor? Pai este destul de usor de inteles, daca ne gandim ca ceea ce credem este miezul inevitabil al valorilor insusite de fiecare din noi si aceste valori sau principii vor da nastere faptelor noatre. Asa ca uitati-va la una din extreme pentru a o intelege pe cealalta. Domnul Isus vorbind despre acelasi principiu avea mai tarziu sa spuna: “Asadar, dupa roadele lor ii veti cunoaste.Matei 7:20.

Plecand de la acest principiu ne intoarcem si rescriem acelasi lucru in cazul lui Dumnezeu: “Dumnezeu este duh si viata, Creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute. Vorbeste, vede si aude Cel ce a sadit urechea s-ar putea sa n-auda? Cel ce a intocmit ochiul s-ar putea sa nu vada?” – Psalmul 94:9. Ca El sunt cei ce-L urmeaza, toti cei ce se incred in El.

Ei bine cand privesc la acest aspect urmatoarea intrebare naturala este: sunt eu asa? Nu, nu vorbesc daca avem gura sau nu, ci daca o folosim sau nu? Pentru ce folosesc eu acest mijloc de comunicare? Dumnezeu vorbeste, “la inceput era Cuvantul”. El ne comunica Vestea Buna; prin comunicare invatam, ne corectam, transmitem simtaminte etc. Dumnezeu comunica cu noi si asta este extraordinar, pentru ca putem lega o relatie cu El. Dar ca El sunt cei ce-L urmeaza.

Ei nu sunt oameni nepasatori, pasivi si indiferenti fata de ceea ce se intampla in jurul lor. Sunt oameni care au ceva de spus lumii, sunt o voce in societate, intre cei credinciosi si deasemenea intre cei care nu Il cunosc pe El. Ei vad dincolo de aparente, aud vocea Lui si vorbesc oridecate ori acest lucru este necesar. Cu alte cuvinte biserica are viata, trebuie sa aiba viata si trebuie sa isi exercite acest drept la viata.

Voi sunteti lumina lumii, dar o lumina care este perceputa de lume, o lumina care cara cu ea un mesaj. “Trezeste-te tu care dormi”, nu lasa raul sa triumfe. Mergeti si comunicati in toata lumea, la toate neamurile, fiti proactivi pentru ca purtam in noi un mesaj unic!

Ca un om ce traiesc in secolul 21 am asteptari de la generatiile cu care ma intersectez sau cele viitoare care poarta acest mesaj. Este un drept fundamental pe care il am, sa ii vad pe fratii mei fiind interesati ca in aceasta lume sa nu fie umbre reflectate de lumina, ci lumini. Daca veti tacea cand raul triumfa, daca nu vom spune mai departe mesajul lui Dumnezeu, daca vom tacea, sa nu uitam ca reflectam Dumnezeul/dumnezeul pe care il urmam.

Asa ca Dumnezeu sa ne ajute sa vedem lucrurile din perspectiva Lui, sa auzim vocea Lui si strigatul mut al lumii care are mare nevoie de noi si savorbim oriunde este cazul pentru a opri triumfarea raului, fie ca este vorba de societate, institutiile statului, de locul meu de munca sau partasiile si relatiile pe care le avem fiecaredintre noi.

 *

VESTI DIN INDIA

Bangladesh, “fatamorgana” – o relatare cu multe condimente. Uneori pentru lucrurile care par atat de aproape poti ajunge sa petreci enorm mai mult timp decat ai prevazut initial. Asa s-a intamplat perioada care a trecut cu actiunea noastra de a lua viza si a ajunge in Bangladesh.

Prima incercare a fost drumul spre Kolkata acolo unde am mai aplicat in trecut si unde tocmai sunasem sa aflam programul cu publicul. Numai ca de data aceasta ajunsi la fata locului am fost intampinati cu raspunsul sec: “Noi nu mai luam pasapoartele strainilor, luati-va viza din tara voastra!”, de parca era colea peste drum tara noastra si noi tocmai n-o vazusem.

Dar cum nimic nu trebuie sa te opreasca din ceea ce te cheama Dumnezeu sa faci, am schimbat planurile initiale si am plecat spre Delhi unde reprezentantii aceleiasi tari, mi-au spus la ghiseu “Cum sa nu va ia pasapoartele! V-au mintit”.

Sa zambesti nu prea puteai pentru ca aceasta gluma buna ne-a pus pe drumuri inca 2.000 de km, de parca cei 6.000 tocmai facuti in aceasta luna nu erau suficienti, dar nici sa iti plangi de mila nu puteai, ca s-ar fi bucurat tocmai cel ce ne statea impotriva. Asa ca am asteptat pana a doua zi si victorios m-am indreptat cu viteza spre Patna pentru ca aveam sa plecam spre Kolkata unde urma sa luam trenul spre Dhaka.

Trenul? Ce tren domnule, ca era doar o alta incercare! Ajung la agentia oficiala si dupa ce primesc sfaturi cum sa completez formularele stufoase, ba inca repede ca se inchidea, mi se spune: “Nu va putem da bilete ca cei de la ambasada nu au scris ca puteti merge cu trenul, ci doar cu avionul, autocarul sau pe jos.”

Auzi pe jos, imi zic eu! Dar traim in tara in care nimic nu trebuie sa te surprinda. Fug repede la o agentie de autocare si mi se spune ca sambata dimineata pleaca la 6 si ajungem la 6 seara. Si cum nu trebuie sa crezi nimic intreb din nou: “Hai domnule, sincer cand ajunge, ca 6 ore este doar asa oficial?”, iar el ridica limba la ceas pana spre ora 9. Acum, ce sunt 3 ore intr-o lume in care timpul oricum nu conteaza?

Autocar? Ce autocar, domnule, glumesti? Ajungem la ora 6 dimineata si in loc de promisul “Scania” gasim o jerpelitura de autocar care avea chipurile aer conditionat, iar scaunul premium pe care stateam era dat pe spate ca un pat si nu se ridica caci era stricat. Ridic un pic tonul la unul din membrii autocarului si mi se spune ca acesta era modul de mers doar 3 ore pana la granita si ca de acolo este un alt autocar.

Trei ore? Glumiti! Cele trei ore au fost de fapt 6 dragilor, nu trei, ca a fost traficul aglomerat. Dar na, cu copiii dupa tine, e o nimica toata. Le spui de 3-4 ori ca la toaleta pot merge doar acum la inceput si abia cand ajungem la granita mai pot merge si este suficient; ca Emma nici apa nu a mai vrut pe drum de teama ca … granita e mai departe decat poate ea sa reziste.

Eee, si granita avea sa fie doar urmatorul hop. Coboram din “autocar” si intram intr-un haos de nedescris, numit granita. Am trecut multe granite, dar aici aveai de-a face cu ceva ce nu poti descrie in cuvinte. Ne iau cei de la firma cu care am venit, ne duc intr-o sala, de acolo ne duc la o coada de vreo 50 de metri, la capatul careia se vedeau niste gratii, parca special puse inaintea ta si asteptam sa vedem unde duce…

Bagajele, am uitat sa spun ca nici nu mai stiam unde sunt ca le-a luat altcineva sa le duca nu stiu unde. Oricum ne vine randul dupa aproximativ o ora si intelegem ca aici se verifica pasapoartele. Ba sa vedeti ca aici se intampla multe, cica te mai intreaba cate unul de cati bani cash ai la tine si apoi ti-i cere sa ii numere, doar ca se baga la el in tejghea si iti scoate din ei si apoi ti-i da inapoi fara sa mai numere nimic si zice ca e ok.

Insa o ora de vorba cu Dumnezeu ne-a scutit de aceasta manevra de hotie maxima. Oricum, precum oile urmam multimea, iesim afara si nu stim incotro s-o luam, dar ne vede cineva ca eram nedumeriti si ne zice sa mergem in urmatoarea cladire. Era vamesul, dar nu ne-a controlat, probabil din cauza ca ne-a vazut cu fetele dupa noi, apoi iesim si ne aseaza la o alta coada, unde zici ca eram “la careu” ca la scoala pe vremea regimului comunist.

Si stam acolo in timp ce un tip, probabil reporter scoate o camera foto si incepe sa faca poze. Da numa bine, ca odihniti eram si chiar “aratam ca la studio”, asa ca le spun fetelor doar, “zambiti fetelor ca nenea asta ne face si poze”. Oricum trecem si de ultima reduta si ajungem in Bangladesh unde povestea este mai tragica, dar omit sa o mai descriu pentru ca mai sunt si alte elemente din “fata morgana”.

Oricum unul din angajatii companiei vine si ne spune: Dati bacsis sa va duc pasapoartele in fata? Ca o sa plece autocarul fara voi!”. Acum eu imi zic: Mai, acesta vrea doar bani pentru el. Eu o sa stau la coada. Cum sa plece fara noi cand am platit si toti ceilalti sunt si ei tot pe undeva pe aici?!” Asa ca stam toti patru un pic sleiti de puteri, caci eram deja in a doua sau a treia ora de stat la cozi, si cand ajungem la sediul din Bangladesh al companiei, caci am uitat sa va spun ca de fapt autocarul te aducea pana la granita, apoi trecerea se face pe jos cu bagajele dupa tine si dincolo te urci in urmatorul autocar, dar cand ajungem dincolo ramanem socati sa aflam ca: autocarul chiar a plecat fara noi, ca am intarziat. Auziti am intarziat, de parca am stat sa pierd vremea! Dar cu cine sa vorbesti!? Oh, Doamne, cum sa le zic fetelor ca mai avem de asteptat inca 2 ore pana la urmatorul autocar?!

Dar trecem si peste asta si dupa aproape o ora ne baga intr-un microbuz, greu de imaginat, lovit in toate partile, cu o bucata de celofan ca si geam in spate, cu geamurile laterale partial sparte si dupa ce stam cateva minute, timp in care mai sare si o maimuta pe masina, ne indreptam cu bucurie spre urmatorul autocar, primul care avea sa fie cu adevarat un vehicul precum cel descris si care in miez de noapte, la 17 ore de la plecarea de acasa, avea sa ne lase in Dhaka, acolo unde cativa lideri TPM ne asteptau sa ne spuna: “Bun venit in Bangladesh!”

 *

De vorba cu Yonatan. Imediat ce am aplicat pentru viza, am plecat spre gara, acolo unde a trebuit sa cumpar biletul de intors din Delhi spre Patna. Dar pentru ca in aceasta perioada este imposibil de gasit bilete am mers la biroul pentru turisti acolo unde aveam sa astept peste 2 ore pentru ca erau foarte multi turisti straini. Dupa ce am schimbat locul de 2-3 ori m-am asezat langa doi baieti care erau din Israel.

A fost numai bine, pentru ca la scurt timp am inceput sa vorbim despre noi, India etc. Unul dintre ei se numeste Yonatan si este din Tel Aviv. A calatorit si in Romania si deasemenea si eu in Israel asa ca ne-am deschis si mai mult sa discutam despre viata si generatia de azi. Apoi au devenit tot mai interesati de stilul de viata al familiei mele si in general de sistemul meu de gandire.

Le-am spus ca am intrebari esentiale despre viata si nu pot trai dupa cum sufla vantul asa ca am cautat raspunsul in scrierile evreiesti adunate intr-o carte numita Biblie. Desi discutia a fost lunga si cu multe implicatii filozofice despre hinduism, umanism, materialism, iudaism si crestinism, ne-am inteles de minune, iar la plecare amandoi au venit la mine si mi-au spus ca ar dori sa tinem legatura si pana acum am schimbat deja careva mesaje pe telefon. Dumnezeu sa lucreze mai departe in vietile lor si sa deschida El usi pentru ca acesti copii ai lui Avraam sa fie si urmasi ai credintei lui.

*

Scolile de pregatire in Estul Indiei. Luna care a trecut am mers impreuna in Durgapur, acolo unde echipa care a pionierat centrul de misiune, a condus prima Scoala de Ucenicie, in urma careia ne rugam sa vedem si mai multi lucratori angajandu-se cu zel sa implineasca Marea Trimitere. A fost o saptamana cu multe lucruri bune, dar si incercari pentru ca exact in prima zi cand am ajuns, Irina a inceput sa sufere de febra dengue ceea ce ne-a pus pe drumuri si a facut sa avem multe nopti nedormite.

Partea pe care insa vreau sa o scot in evidenta este insa timpul excelent pe care l-am avut cu studentii si echipa de acolo in acea saptamana in care am predat despre “Inima lui Dumnezeu pentru Natiuni”. Dumnezeu ne-a coplesit in acele zile si zi dupa zi a aprins in inimile tuturor dorinta de a ne vedea implinitori ai viziunii Lui de rascumparare dar si pe langa asta a semnat in noi o dragoste nespus de mare fata de culturi si natiuni cu toata diversitatea lor.

Imi amintesc ca la sfarsit de saptamana cativa studenti s-au ridicat si unii printre lacrimi mi-au spus: dupa saptamana asta imi doresc sa slujesc lui Dumnezeu pentru tot restul vietii mele, in timp ce o alta fata venita tocmai din America printre lacrimi spunea: “Ma rog si imi doresc atat de mult sa am si eu o familie asa cum sunteti voi”, facand referire in mod special la faptul ca slujim ca familie in lucrare.

Trebuie insa sa va spun ca subiectul despre care am vorbit este cea mai mare pasiune pe care o am ca si crestin si imi doresc sa fie pasiunea pe care orice fiinta rascumparata o are in aceasta lume: “sa-L cunosc pe El si sa Il fac cunoscut!”

Partea si mai frumoasa alaturi de scoala din Durgapur care a trimis doua echipe in Nepal este ca in Estul Indiei sunt deja inca doua echipe pe campul de misiune una dintre ele in Orisa, iar cealalta in Bengalul de Vest, in timp ce scoala din Patna se afla in partea de instruire teoretica, urmand ca la sfarsitul lunii decembrie sa trimita deasemenea pentru perioada de practica doua echipe de misiune.

Chiar daca in aceasta perioada de practica studentii stau cate doua luni, marturiile lor sunt uneori incredibile si an de an mii de oameni aud Evanghelia prin echipele formate din studentii din DTS (Scolile de Ucenicie TPM), nu de putine ori acestia trebuind sa indure boli, persecutie, frig/cald sau lipsa de apa potabila sau hrana. In ciuda tuturor dificultatilor, Dumnezeu pe cei mai multi ii formeaza pentru a fi mesageri ai adevarului pentru restul vietii.

Va invit cu aceasta ocazie sa continuam sa ne rugam pentru toate aceste scoli de instruire si zecile de studenti care sunt in campul de misiune din Estul Indiei. Deasemenea sa ne rugam pentru multiplicarea acestor scoli, a studentilor si resurselor necesare, caci “mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii”.

 *

Lucrarea din Kolkata – Dumnezeu ne extinde teritoriile. Doua au fost vizitele facute la echipa din Kolkata. Prima dintre ele a avut un caracter mai pastoral si in timpul ei, am ne-am intalnit cu mai multe familii de lucratori atat indieni cat si brazilieni. A fost un timp in care am ascultat inimile acestor oameni intre care unii au slujit peste 25 de ani.

Din motive de securitate evit sa dau nume insa este coplesitor cati oameni pe care nu ii vezi la stiri, sau nu sunt faimosi peste mari si tari, sunt instrumentele si agentii de schimbare ai lui Dumnezeu. Intre ei am descoperit si mai mult diversitatea viziunilor. In momentul de fata avem cel putin trei lucrari de evanghelizare prin sport.

Tot la diversitatea darurilor as vorbi despre o alta lucratoare care are un acces fantastic la studenti in scoli prin creativitatea ei de a face obiecte de artizanat. Mi-a spus ca sunt directori de scoli care o implora sa vina macar odata pe saptamana si unii din ei sunt dispusi chiar sa ii dea o clasa unde sa aibe intalniri de biserica, chiar daca acestia sunt hindusi.

Acum uitandu-ma la toata aceasta diversitate a darurilor ma gandesc la cati au stat gandindu-ne ca daca nu vorbesc de la amvon, nu au ce sa spuna lumii, sau chiar mai trist, gandind ca singura forma de a face cunoscut Adevarul este sa stai intr-un format formal.

Cand porti in tine Adevarul si intelegi ca oamenii au fost creati pentru gloria lui Dumnezeu, tot ceea ce a pus El in tine va deveni o platforma unde oamenii se pot intalni cu Cel pe care nu-L cunosc, dar mereu i-a cautat. Sa ne ajute Dumnezeu sa intelegem, ca toate lucrurile care vin de la El sunt pentru El!

A doua vizita pe care am facut-o a fost pentru a participa la o conferinta organizata cateva echipe TPM din Kolkata. Timp de doua zile impreuna cu cei peste douazeci de lucratori am procesat impreuna ce are Dumnezeu pentru noi in perioada care va veni, am avut multe momente de rugaciune, de discutii si de reflectie asupra a ceea ce ne provoca Dumnezeu sa facem, iar in urma acestor zile, multe din echipe au fost provocate sa faca noi pasi in viziunea lor si au putut identifica viziunea pe termen scurt si mediu pe care o au.

Imi amintesc ca ne uitam toti pe tabla cand am scris ceea ce au impartasit si eram cu totii atat de entuziasmati ca Dumnezeu ne-a deschis ochii sa vedem si mai clar directia in care trebuie sa mergem. De acum, El sa ne ajute sa putem duce la bun sfarsit cele la care ne-am angajat impreuna si alaturi de cei din Kolkata sa ne ajute pe noi toti sa intelegem directia in care Dumnezeu vrea sa mergem ca indivizi, familii sau biserica.

 *

Bombe si ciclon in Est. Cu cateva zile in urma presa din India avea sa scrie multe despre doua evenimente importante: ciclonul care a lovit coasta de est a Indiei si in special zona Goplapur si localitatile din apropiere si bombele din Patna care au facut mai multe victime.

Primul dintre ele a afectat zona in care se afla si centrul TPM Goplapur, insa din fericire toti misionarii nostri au fost in siguranta intrucat o mare parte sunt in perioada de practica cu echipele formate din studentii Scolii de Ucenicie, in timp ce, cei care au ramas la baza, au plecat la timp in orasul Berhampur care se afla la aproximativ 15 km.

Desi au fost afectate toate mijloacele de comunicare si deasemenea sistemul de electrificare pentru mai multe saptamani, cladirea in care locuiesc nu a suferit pagube majore si a putut in zilele de dupa ciclon sa devina un loc de unde multi din cei afectati au fost ajutati cu haine, hrana si alte materiale necesare, care au fost cumparate cu fonduri venite de la credinciosi din India sau din alte parti, ceea ce a produs o extraordinara marturie in comunitatea din jur printre donatori aflandu-se chiar si hindusi.

Cel de-al doilea eveniment a zguduit Patna pentru ca intr-o singura zi sapte bombe au explodat la intervale de timp scurte atat in gara cat si in centrul orasului acolo unde avea loc o intalnire importanta a partidului de opozitie care este unul radical hindus. O parte dintre atacatori au fost prinsi si sunt reprezentantii unei miscari musulmane care incearca sa-si ia astfel revansa fata de un eveniment similar indreptat impotriva lor.

In urma acestor explozii mai multe vieti au fost curmate si Bihar s-a aflat din nou in centrul atentiei dintr-o postura negativa, lasandu-ne astfel sa intelegem odata in plus ca doar o relatie autentica cu Dumnezeu poate aduce schimbarea reala a oamenilor si implicit a societatii.

 *

Vesti bune din Bihar – Patna. Lucrarea cu filmul Isus” a continuat si in aceasta luna si in Mahua am avut mai multe momente importante. As incepe in primul rand cu faptul ca am inceput sa pregatim lucratorii care s-au alaturat ca voluntari pentru a face fata noului context in care Daniel ca persoana nu va mai reusi sa mearga la fiecare grup de casa din cauza numarului crescand al acestora.

Asa se face ca impreuna cu Iulian N. din Romania am lucrat la o serie de teme pe care le-am pus sub titlul “Proiectul Timotei” si care in principiu urmareste echiparea acestor lucratori cu scopul de a merge mai departe si a pregati la randul lor pe noii credinciosi. Intrucat proiectul este la inceput si avem nevoie de mult discernamant pentru a-l face eficient nu doar in inima acestor lucratori dar si in a celora carora le vor impartasi, va solicitam in mod special suportul in rugaciune pentru aceasta lucrare.

Pe de alta parte, luna aceasta am avut in Mahua o echipa de la Scoala de Ucenicie din Siliguri care a fost de un ajutor enorm lucrarii, fiind implicati intr-o multime de activitati de evanghelizare si consolidare a lucrarii.

Tot in aceasta luna, in cifre, filmul “Isus” a fost proiectat in 8 sate, la care au participat in jur de 1.500 de oameni si au fost distribuite in jur de 700 de Noi Testamente celor interesati. Deasemenea echipa de acolo a facut vizite in alte localitati in urma carora au impartasit Evanghelia de la om la om si Dumnezeu ne-a surprins printr-o minune pe care un om hindus a marturisit-o in duminica ce a urmat.

O alta minune, dar si lectie pe care am invatat-o s-a petrecut tot in zona Mahua. Eram cu Daniel in masina cand suna telefonul si o fata hindusa care tocmai auzise recent de Dumnezeu ne spune sa ne rugam pentru o ruda de-a ei care a fost talharita de bani cand se duce la banca sa ii depuna in cont. Cand am auzit asta parca ma trecea un gand de necredinta, caci omeneste vorbind te fura si un politist aici, dar sa te rogi sa ti-i dea un talhar inapoi.

Dar ma rog cu Daniel in masina, stiind ca pentru femeia aceasta este un extrem de mare examen sa Il vada pe Dumnezeul atotputernic de care vorbim, iar Daniel chiar imi spune ca aceasta familie tocmai s-a deschis pentru Evanghelie si sa vezi acum ca tot satul o sa ii acuze ca din cauza asta se intampla totul.

Timpul a trecut si intr-o zi ma intalnesc cu Daniel sa vorbim si imi zice: “Mai stii Marian cand ne-am rugat pentru omul care a fost talharit?” “Da” ii raspund. Ei bine politia l-a prins pe talhar si i-a dat toti banii inapoi, iar acum toata familia vrea sa Il urmeze pe Domnul. Am ramas coplesit si am invatat inca odata sa nu minimalizez puterea lui Dumnezeu la intelegerea si logica mea umana, ci sa ma incred in El in lucrurile cele mai imposibile. Ajuta-ne Doamne Isuse!

Pe de alta parte, lucrarea din Patna continua si in mahala, acolo unde Along, Watila, Esther si crestinii voluntari din zona, merg zilnic cu credinciosie pentru a salva vieti atat fizic cat si spiritual. Along imi marturisea de schimbarile care au loc in cei 9 copii subnutriti pe care ii hranim zilnic, dar si de faptul ca o noua familie i-a invitat la ei si au pregatit ce au avut ei mai bun, in felul acesta deschizandu-se noi usi pentru a patrunde cu Evanghelia.

Sa ne rugam pentru Along si Watila si lucrarea din mahala acolo unde mii de oameni traiesc intr-un intuneric crunt. Ne rugam si visam ca tot acest efort sa se intoarca spre slava lui Dumnezeu, caci daca traim si slujim, pentru Domnul o facem!

 *

Despre noi. Sigur ca multe despre noi si lucrarea in care suntem implicati se pot citi si in cele de mai sus, insa cand ma refer la aspecte mai personale, as adauga celor spuse faptul ca Irinadupa o banala muscatura de tantar a facut febra dengue si asta s-a intins pe o perioada de peste doua saptamani, iar recuperarea ei are loc si acum la aproape o luna.

In prima saptamana, aflati in Durgapur, in urma durerilor puternice pe care le acuza in zona pancreasului am fost la urgente si am aflat ca in urma analizelor de sange ca a contactat aceasta infectie in urma careia aproape constant avea febra ce se mentinea intre valorile de 40-410 iar in urma medicamentelor aceasta scadea pentru cateva ore la 38. Febra Dengue este o infectie cauzata de un virus care este transmis de tantari si mai este cunoscuta si sub numele de „febra oaselor rupte” deoarece durerile osoase pot fi atat de intense incat creeaza senzatia ca oasele se rup.

Partea si mai rea este ca nu exista tratament pentru asta ci trebuie doar sa lupti cu medicamente impotriva febrei, iar recuperarea se intinde uneori pe o perioada de cateva saptamani.

Desi stiu ca multi nu ati avut cum sa aflati de aceasta problema, au fost insa si persoane care au primit vestea pe alte surse si vreau sa va multumim mult de tot de sustinerea in rugaciune care ne-a fost de un imens sprijin in momentele respective, iar recuperarea Irinei, conform celor mai multi care cunosc aceasta boala, a avut loc intr-un ritm mult mai rapid decat normal, ceea ce este o minune.

Tot despre noi, as mentiona faptul ca am avut marea bucurie sa participam la casatoria Ayanglei, misionara cu Tineri pentru Misiune, coordonator in Estul Indiei pentru Scolile de Ucenicie, cu o inima fantastica pentru tineri, si o foarte foarte buna prietena a familiei noastre, pe care unii ati avutposibilitatea sa o cunoasteti cand a vizitat pentru cateva zile Romania, dupa o asteptare de peste 40 de ani, Dumnezeu i-a adus inainte jumatatea promisa. Evenimentul care a avut loc in Kolkata a fost un bun prilej sa ii transmit ca pentru ea este implinirea unui vis, iar pentru noi este implinirea unei cereri de rugaciune. Dumnezeu sa o binecuvanteze pe Ayangla si pe sotul ei, deasemenea misionar Sankey!

O alta bucurie pentru noi a fost sa gazduim pentru doua zile doua din fetele care au insotit echipa Kairos din Romania, Gabriela si Alina. Desi nu am avut ocazia sa petrecem prea mult timp cu ele, ne bucuram de initiativa lor de a veni in India si in special in Patna. Dumnezeu sa lucreze pentru ca, cat mai multi crestini sa poata fi expusi lucrarii de misiune globala!

Si intrucat este ultimul mesaj pe care putem sa il transmitem in format de hartie pe anul 2013, ca familie ne indreptam catre dumneavoastra cu cele mai bune ganduri, rugandu-L pe Dumnezeu sa ne ajute sa putem spune ca mai bun este sfarsitul unui lucru, fie el chiar si un an calendaristic, decat a fost inceputul lui, iar evenimentul prin care ne reamintim ca El a venit in lume, sa nu fie doar un eveniment sarbatorit in afara, ci sa aducem in unitate cu manifestarea exterioara, sarbatoarea launtrica, manifestarea bucuriei ca Domnul meu e viu nu-i doar un chip de huma fara viata. Dumnezeu sa va binecuvanteze asadar planurile pe care le aveti la acest sfarsit de an si deasemenea deciziile pe care le veti lua pentru anul care va veni!

Multumim ca in curand putem si noi multumi lui Dumnezeu pentru 12 luni de credinciosie si statornicie din partea dumneavoastra fata de chemarea Lui la care suntem parte si noi. Si multumim ca ati fost gata sa fiti parte dintr-o lucrare in care sa va coste din timpul, energia, finantele sau alte resurse care le-ati adus ca jertfa Domnului!

Va iubim!

Marian si Luiza

2. NE INTOARCEM IN INDIA

 (Altă Echipă: Paul și Dniel))

Timpul pe care l-am petrecut in Romania a trecut foarte repede pentru ca am avut multe activitati si calatorii. In aceasta luna a venit timpul sa ne reintoarcem in Patna.

Unul din locurile pe care le-am putut revedea este un sat din Maramures. Cu 9 ani in urma, eram student la scoala de misiune Speranta pentru Viitor din Sighetul Marmatiei si timp de un an de zile impreuna cu doi colegi am fost responsabili de grupul de adolescenti din satul Sarata.

Luna trecuta am putut sa vizitam pe cativa frati din Sarata si sa intalnim chiar pe unii din cei care cu ani in urma veneau la grupul de adolescenti. Acolo am avut o seara lunga de partasie prin cantari, Cuvant si rugaciune, dupa care am mers in campusul scolii de misiune aflat la cativa kilometri departare. Simplitatea si pasiunea pe care acesti frati o au pentru Domnul ne-au umplut de bucurie.

In ultima perioada Dumnezeu ne-a ajutat sa rezolvam cu toate actele pe care le-am avut de schimbat si sa obtinem viza. Multumim pentru ca v-ati rugat pentru noi si am primit viza intr-un timp scurt. Deja in Patna cursul de ucenicie a inceput si imediat ce am obtinut viza am planificat plecarea in India in cel mai scurt timp.

La cursul de ucenicie avem 7 studenti, care provin din familii hinduse. Din cauza mediului in care au crescut, ei au nevoie ca Dumnezeu sa le transforme vietile. De aceea, echipa a inceput un lant de post si rugaciune pentru ca Dumnezeu sa lucreze cu putere in acesti tineri in lunile urmatoare. Pana la sfarsitul lunii decembrie studentii vor avea cursuri biblice, apoi vor fi doua luni de misiune.

Este o incurajare faptul ca un frate din Fagaras se va alatura lucrarii din Patna. Radu este din orasul Fagaras si vrea sa ajunga in India la jumatatea lunii si sa se alature echipei scolii de ucenicie. El a fost in India pentru o perioada scurta cu cativa ani in urma si vara aceasta a terminat cursul de ucenicie in centrul de misiune Medias. Dorinta lui este sa il slujeasca pe Domnul in India pe termen lung.

La inceputul lunii decembrie vom merge pentru o saptamana in statul Orissa. Acolo vom avea intalnirii in doua localitati diferite cu lucratorii locali, dupa care vom reveni in Patna.

Prima intalnire din Orissa va fi langa orasul Gopalpur unde este un centru de misiune. Pe 12 octombrie, un ciclon a lovit coasta de est a Indiei si statul Orissa a fost cel mai afectat. Orasul Gopalpur se afla pe coasta oceanului Indian si a fost lovit cel mai sever de acest ciclon. Mai multe persoane au murit si ciclonul a distrus foarte multe din asezarile din apropierea coastei oceanului, iar orasul a ramas fara curent electric pentru cateva saptamani. Prietenii nostri din centrul de misiune din Goplapur incearca sa ajute pe cei afectati de ciclon.

A doua intalnire va fi intr-un sat in interiorul statului, unde crestinii au fost persecutati. Majoritatea celor care vor participa sunt lucratori in tribul Kui, cel mai mare trib din statul Orissa. In ultimii ani se depun eforturi considerabile ca Evanghelia sa inainteze in mijlocul acestui trib izolat.

Va multumim mult pentru sustinerea si rugaciunile pe care le inaltati pentru noi. Vrem sa incheiem cu cateva motive de rugaciune:

readaptarea in India;

vietile studentilor sa fie transformate de Dumnezeu;

calatoria si intalnirile din Orissa;

calauzire si roada in perioada de misiune impreuna cu studentii din ianuarie si februarie 2014.

Dumnezeu sa va binecuvanteze pentru dragostea pe care ne-o aratati!

Paul si Daniel

____________________________

Din INFOmisionar, Nr.122

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.