“Vă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sînt iertate pentru Numele Său.“

„Copilaşilor…” Ce exprimare gingaşă! Ea nu micşorează pe nimeni, nu vorbeşte de incapacitate, ci este un cuvînt de intimitate, de afecţiune familiară. Nu presupune nici o inferioritate, ci mai degrabă confirmă o poziţie în familia lui Dumnezeu.

În context, apostolul vorbeşte de copilaşi, tineri şi părinţi, imaginea unei dezvoltări spirituale din etapă în etapă, în care creştem din putere în putere, pînă la maturitate. Este deasemenea, vorba de un program de viaţă; dacă am început cu Dumnezeu, este pentru ca să continuăm cu El. Să nu ne oprim pe drum! Ceea ce începe Domnul Isus într-o viaţă, El vrea să ducă la bun sfîrşit. “…Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos”.

Fără îndoială că Dumnezeu îşi va face partea Lui ca să ne desăvîrşească în vederea întîlnirii noastre cu Domnul Isus şi a veşniciei pe care o vom petrece cu Tatăl şi cu Fiul. Dar creşterea noastră spirituală, maturitatea noastră în Domnul Hristos, atîrnă într-o măsură şi de noi. După cum creşterea firească a unui copil depinde şi de mama care-1 creşte dar şi de el care primeşte ce-i dă ea, tot aşa şi în creşterea noastră duhovnicească avem şi noi partea noastră: să ne hrănim conştient cu lectura Cuvîntului lui Dumnezeu, să mergem la Adunarea lui Dumnezeu, să citim cărţi bune care ne lămuresc mai detailat planul, căile şi voia lui Dumnezeu şi să ne rugăm neîncetat.

Într-un cuvînt, să ne hrănim cu Domnul Hristos. Această creşterea spirituală este deci în continuă înaintare “…pînă vom ajunge la unitatea credinţei şi a cunoştinţei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la înălţmea plinătăţii lui Hristos.” (Ef.4:13). Întoarcerea la Dumnezeu este o minune de moment, creşterea spirituală a unui sfînt este lucrarea unei vieţi. Altfel rămînem piperniciţi.

“Vă scriu…” Iată temelia vieţii creştine. Nu numai că Dumnezeu a vorbit, dar El a făcut să ne rămînă scris ce a spus, ca să ne dea o asigurare şi o protecţie împotriva oricărei îndoieli! Astfel ştim nu numai că păcatele ne sînt iertate, dar şi că teribila putere a răului a fost zdrobită. Ispita este încă, dar ispita nu este păcat, ea devine numai cînd îi cedăm. Domnul Isus a zdroibit puterea păcatului şi a biruit pe vrăjmaş şi biruinţa Lui este a noastră dacă o luăm de la El.

În Cuvîntul lui Dumnezeu găsim învăţătură pentru tot ce avem nevoie ca să devenim maturi în Hristos. Dar din nefericire mulţi credincioşi sînt încă nedezvoltaţi deşi s-au întors la Dumnezeu de ani de zile şi abia de cunosc ABC-ul Evangheliei şi de aceea nu pot fi de folos în Lucrarea Evangheliei.

_______________________

Din MANA DE DIMINEAȚĂ  – primită prin Email