După ce a prezentat sumar primele două  acuzații – „Practica crestină neagă suficiența Scripturii”, “Ignoranța  față de Dumnezeu” –, din cele Zece aduse Împotriva Bisericii Contemporane, Paul Washer trece la cea de a treia:

Un eșec în a numi direct maladia bolii spirituale

Apostolul Pavel, în capitolele 1-3 din Epistola către Romani, inspirat de Dumnezeu (căci „Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ceea ce privește păcatul” – Ioan. 16.8) aduce toți oamenii sub condamnare. Aici ni se dezvăluie adevărul, nu este nici măcar unul să facă binele, ci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.

Ca mijloc de a aduce omul la mântuire, este conștiința, și omul trebuie să-și vadă și să-și simtă decăderea morală în care trăiește. Și, apoi, el trebuie să-și predea sinele lui Dumnezeu. Predicam, predicam, evanghelizam. Aram și aram în inimile oamenilor până ce Duhul lui Dumnezeu lucra și începea să zdrobească „eul”…

Cine poate salva un păcătos ca mine? Așa am știut că Duhul Sfânt cobora în acel loc.

Dar cum e practica în ziua de acum, încetățenită mai peste tot în lumea evanghelică? Evanghelistul aduce o rugăciune lui Dumnezeu și, gata, Isus este deja în inima păcătosului… convertit. Un mare predicator a întrebat: Înțelegeți acum de ce predic [o ”minciună” ] doar o singură dată într-un loc?

Când tratăm superficial păcatul, în primul rând noi luptăm împotriva Duhului Sfânt:

„Şi când va veni El [Duhul Sfânt], va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.” (Ioan, 16.8)

„Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: “Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace!” (Ieremia, 6.14; 8.11)

Căci astfel lucrarea Duhului Sfânt, de cercetare și schimbare, nu are timp să lucreze în conștiința ascultătorului păcătos. Numai în prezența luminii Crucii lui Isus Duhul Sfânt va convinge omul de păcatul său, zdrobindu-i inima.

Altfel, nu suntem doar niște amăgitori și și amăgiți. Și imorali, ca acel doctor care nu-i spune adevărul pacientului (de gravitatea bolii sale, cu consecințe iminente) pentru a decide și el ce mai poate să facă în împrejurările date.

Vestea necesară pentru a-i salva viața: pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!

Căci Însuși Isus zicea: “S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu, 1.15)

Trebuie să auzi Evanghelia și vei avea una din aceste două atitudini posibile:

1. te întorci împotriva ei cu fermitate;

2. te vei converti (de la întunericul păcatului, la lumina neprihănirii cerută de Dumnezeu).

Știți ce e trist? Ne respectăm eul nostru mai mult decât pe Creatorul.

Predicatori, nu suntem decât niște hoți când nu vorbim în predica noastră de păcat, de toată grozăvia lui. Stelele nu se văd dimineața, ele se văd noaptea! Când nu propovăduiești despre păcat, nu-i aduci slavă lui Dumnezeu, lui Christos și crucii Sale – care se vede pe fundalul depravării omului păcătos.

Omul care va vedea prin conștiința sa, că i s-a iertat mult, Îl va iubi mult pe Domnul Christos.

Dacă „știi” că NU ți s-a iertat, nu-L iubești!

Fără nașterea din nou, posibilă doar prin zdrobirea inimii vechi în fața poverii urâciunii păcatului care-L ofensează pe Dumnezeu, nu este posibilă salvarea omului din starea de păcat. Căci toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Dar la Crucea lui Isus poate avea pentru oricine crede, un transfer: Isus îți va lua povara păcatelor, și, în schimb, îți va da o viață curată și puterea de-a fi un copil schimbat care să-i aducă slavă, din slava primită de la El. Glorie Domnului.Amin.

Sursa foto: https://www.google.com/