.O insulă cu un contur parcă rupt dintr-un puzzle, cu un istoric de importanţă locală, trasă de o ruletă a timpului sub imperiile vremii dar care îşi găseşte loc pe paginile Revelaţiei lui Dumnezeu 

Meridianul Bucureştiului coboară şi străbate acest loc, acum în administrare grecească deşi distanţa până la ţărmurile Turciei poate fi măsurată în cel mult câteva zeci de mile. Romanii au folosit-o, ca pe multe altele din arhipelag, pentru a scăpa de cei care, fără a fi neapărat un pericol, constituiau un ghimpe în coasta regimului prin promovarea ideilor de moralitate. Desigur că aceştia aveau la dispoziţie şi pedespse mai aspre, iar minele de pe insulă aveau mâna de lucru asigurată de condamnaţii imperiului. Domiţian, un împărat cu aceleaşi apucături precum ale lui Nero depindea în mare măsură de starea în care se trezea dimineaţa iar legile i-au permis să se joace cu destinele multora. În această atmosferă, ostilă creştinilor din primul veac, apostolul Ioan „beneficiază” de un exil pentru vina de a predica pe Isus Christos care schimba vieţi şi mai mult decât atât, dădea asigurări în ceea ce priveşte viaţa veşnică. Niciunul din zeii Romei nu puteau garanta nici măcar următoarea zi, pe când aceşti oameni primeau cu bucurie orice suferinţă venită din pricina Celui pe care-L iubeau şi în a cărei venire, credeau. .

Şi pentru că atitudinea lor era de neînţeles pentru mulţi, era mult mai uşor să-i îndepărteze prin orice mijloace, chiar până la sacrificarea lor. Mai mult ca sigur că apostolul nu era printre cei condamnaţi la muncă, ci printre cei cu domiciliul forţat. Din miile de locuri din imperiul Roman, Dumnezeu alege să vorbească chiar de pe acest ostrov, a cărui poziţie geografică permite deschiderea fereastrei către cele şapte biserici, aflate în mare parte pe ţărm. Este ca o nouă predică de pe munte, cu deosebirea că acum Dumnezeu avertizează şi mai apoi prezintă „lucruri care au să vină”. Şi o face tocmai unui bătrân, cu simţurile slăbite dar cu acuitatea Duhului la maxim. Precizia elementelor descoperite şi mai apoi redate nouă într-o formă comparabilă cu ceea ce era cunoscut la acea vreme nu puteau fi decât la îndemâna unei Lucrări cu totul excepţionale. Să scrii într-o carte, la porunca Domnului cînd el probabil distingea doar obiecte, nicidecum litere, pentru noi poate fi o taină. Şi totuşi, Apocalipsa este scrisă în întregime şi descifrată cu ajutorul Duhului în care este citită. Ea este simplă, şi în aceeaşi măsură complicată de cei care mereu complică astfel de lucruri. Exemplele cu cifra 666 şi mileniul sunt elocvente. S-au scris, şi probabil s-au dezlănţuit în doctrine, tot felul de tratate şi descoperiri că te poţi „aprinde”. Ori Dumnezeu în mod clar nu a dorit decât să se Cunoască ce are să se întâmple din perspectiva Cerului şi nu din închipuirile omului. Capitolul 13 explică semnificaţia acelei cifre, doar trebuie citit, şi după părerea mea nu are nici un fel de legătură cu vreun papă, vicar, cod de bare sau alte invenţii. Şi nici măcar nu este ascuns. Este vorba de întreaga lume care pentru prima dată va fi sub o administrare globală unică şi sub o fiară religioasă careia i s-a dat toată puterea. Şase continente, şase puteri mondiale şi desigur şase religii.

Gilu Florea

01.nov.2013