Ușa înțelepciunii

Frica de Dumnezeul cel viu și adevărat

”Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!” (Ap. 19:5)

Teama sfântă, plină de iubire și de cinstire, faţă de Dumnezeu, aduce libertatea deplină creștinului; dar din cauza lipsei fricii de Domnul, mulţi creştini nu sunt liberi, ci sunt prizonierii unor idoli (oameni, curse, plăceri și păcate etc), celor cărora s-au obișnuit să le facă voia.
Poarta de intrare pe drumul celor înțelepți, dar și calea înțelepciunii, este frica de Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu nu intervine, si-ți continui drumul tău, în linişte, fără să te împiedice în vreun fel, nu te înșela a presupune că El îți și încuviinţează demersul. Va veni ziua când cei care nu au făcut voia Sa, vor auzi glasul Creatorului care le va zice: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei, 7.23)
Dacă nu ai teamă de Domnul, probabil că inventezi o altă Evanghelie, străină de aceea a Domnului și apostolilor Săi, aceea a convenienţelor.
Ceea ce lipsește astăzi bisericilor evanghelice este conştienţa unui Dumnezeu viu și omniprezent, care vede şi observă tot ceea ce facem și gândim, în orice împrejurare.
Foarte trist, că în vremea de azi, melodia preferată a bisericii are ca fundal și ca atmosferă de bază, absenţa fricii de Dumnezeu!
Adam a zis lui Dumnezeu: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.” De ce s-a temut de Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu are obiceiul să vadă tot ce face omul, iar el s-a văzut gol, golit de neprihănirea pe care o dă El. Pe de altă parte, apostolul Pavel spune că un creștin mai știe încă ceva foarte important: „Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” și că: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!”(Geneza, 3.10; Evrei, 10.30-31)
„Celui care se teme de Domnul, El îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.” (Psalm, 25.12)
„Voi să lucraţi în frica Domnului, cu credinţă şi curăţie de inimă.” (2 Cronici 19:9)
„Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” (Iov 28:28)
“Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.“ (Psalmii 19:9)
“Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmii 27:1)
“Frica de Domnul este urârea răului;” (Proverbele 8:13)
“Fiule […] dacă vei lua aminte la înţelepciune şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbe, 2.1-5)
“Isus le-a zis: Eu sunt ușa oilor. Eu sunt Păstorul cel bun.” (Ioan, 10)