„După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”

Ioan, 21.15

.

Arătarea si Lucrarea Domnului Isus După Înviere

Atunci când Dumnezeu a zis:  „Să facem om după chipul Nostru“, El  a dorit ca armonia care exista  în Cer, între Tată si Fiu, să  se manifeste  și în relația  Sa cu omul pe care L-a creat.

Dar măsura și împlinirea relatiilor stă în iubire, iubirea dă viață relațiilor. Nimic altceva nu le însuflețesc  și  nimic altceava nu poate înlocui iubirea.

“Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.  Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.”    (1 Ioan, 4.8-9).

Din cei 12 ucenici mai apropiati Domnului știm că unul dintre ei  pur si simplu L-a vândut pentru 30 de arginti, iar viteazul Petru s-a lepădat de  Isus în timp ce Domnul era dus  de străjerii Templului și ceata înfuriată a mai marilor preoți.  A fost așa, deși Petru nu cu mult timp mai înainte   a declarat că chiar dacă toti L-ar părăsi, el n-o va face:  „Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.”, însă Domnul i-a spus că “nu va cânta cocoșul până te vei lepăda  de trei ori că nu Ma cunosti.” (Luca, 22.33)

“Apoi le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei.” ( Luca, 22.35) – cu alte cuvinte,  slujirea pe care o face omul din iubire și în Numele Domnului  îi aduce împlinire în viață și nu duce lipsă de nimic.

În timp ce Mântuitorul Isus era dus de gloata mare a preotilor celor mai de seama, a căpeteniilor străjerilor Templului si bătrânilor în casa marelui preot,  Petru îl urma de departe. S-a asezat jos printre ceilalti la focul aprins în mijlocul curtii. Dar a fost  identificat ca fiind unul din apropiații lui Isus. Confruntat de o slujnică si de către altii doi, Petru s-a  lepădat că ar fi unul din prietenii Domnului:    „Femeie, nu-L cunosc.”; celuilalt i-a zis   „Omule, nu sunt dintre ei.”, iar celui de-al treilea care întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. Abia atunci, împlinindu-se vorbele Domnului și cântatul cocosului, s-a trezit din lumea negării în care intrase, a iesit afară și a plâns cu amar. (Luca, 22.55-62)

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?”

Din relatările apostolilor, Isus Cel inviat s-a arătat de câteva ori ucenicilor pentru a le  aduce pacea  în suflete,  pentru a le întări credința în El, împlinind astfel și cuvântul prevestit.

Iată-L așadar pe  Domnul Isus că se arată  ucenicilor și  la Marea Tiberiadei, căci Domnul vrea  să-și desăvârșească relația de părtășie cu ei.

Iar Petru nu-și părăsise frații, era împreună cu ei în acea zi și le-a zis celorlalți:  “Mă duc să prind pește“. Câtiva dintre ei i-au răspuns “Mergem si noi cu tine. (Ioan, 21.5)

Cunoaștem istoria, cum s-au trudit toată noaptea și n-au prins nimic, dar la cuvântul Domnului au prins în mreajă 153 de pești mari. Ei însă nu știau că era Domnul. Dar L-au recunoscut  la țărm, unde Isus îi astepta la un jăratic de cărbuni, cu pește pus deasupra si pâine.

Când  Domnul  Isus  avea un ton de dojană, lui Simon Petru  îi spunea “Simon”, iar  în contextul unei aprecieri, “Petru”:

Deci  “După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”  I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.” A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!”  (Ioan, 21.15-17)

Pe de o parte, e clar că Petru nu-și avea GPS-ul conștiinței pe deplin resetat după întâmplarea cu lepădarea de Domnul, iar pe de altă parte, este cât se poate de normal ca Domnul Isus să se ocupe personal de fiecare în parte.

Dar Domnul nu-l întreabă pe Petru despre pescuit, despre cauzele eșecului din noaptea precedentă.  Nici nu-L mustră direct pentru lepădarea de care a dat dovadă, ci merge  mai adânc, direct la esenta problemei:

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?”

O întrebare care îl  putea surprinde chiar și pe Petru.  Insă prezenta Aceluia Căruia i-a zis “Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!“, a Aceluia care a zis: : „Eu sunt Lumina lumii”, Petru  scoate din visteria inimii răspunsuri salvatoare:

„Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”

Duhul Domnului spune unei biserici:  “Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” (Apocalipsa, 2.5)

De această dată Domnul Isus vine la Petru și caută să-l readucă la o viață de părtășie și de sinceritate, de abandonare de sine în brațele Sale.

Cu trei ani și ceva mai înainte, Domnul îl chemase pe când  Petru se afla la pescuit, meserie care îi aducea si hrană pentru trup.   Domnul însă îi face o nouă chemare tot într-o zi de pescuit.   Sunt elemente și amănunte care pot părea de decor, însă ele trezesc conștiința și amintirile  lui Petru tot mai mult. Dulceața primei chemări se înnoadă de aceea de acum; dacă la căldura unui foc s-a dezis de Domnul, în fața unei slujnice, acum, în preajma acelorași elemente de decor,  este rechemat de glasul dulce-iubitor al Mântuitorului: Vino după Mine!

Iată că  Domnul îi face o nouă  ofertă a iubirii Lui; El îi intinde masa părtășiei și dragostei Sale. Cum raspunde Petru? Dar noi, cum am răspunde iubirii Sale?

Dialogul dintre ei e limpede și la obiect, timp în care conștiința lui Petru l-a trezit la realitate. Ca pe un ecran el a văzut cum credința și fapta nu i-au fost una; a revăzut drumul umblării de departe cu Isus, momentul lepădării de Domnul. Insă iubirea divină a biruit focul lepădării din inima lui. Și împreună cu Domnul a împărtășit iubirea. Petru s-a pocăit și s-a smerit înaintea Domnului Isus primind  dojana, dar și iubirea.

In fata cercetării,  profunde,  Petru nu mai e cel vechi, superiorul si mândrul lider de altădată:  „Doamne, cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”, acum  nu se mai vede mai presus de ceilalti.

Fără indoială că el si-a adus aminte de Pilda celor doi datornici în care lecția relevată este că celui ce i s-a iertat mult, iubeste mult. (Luca, 7.41)

Care este acum atitudinea lui Petru? Dacă mai inainte se gândea care este cel mai mare dintre ucenici si care va fi locul lui in Imparatia Domnului, acum îl preocupă iertarea, iubirea și slujirea.

Căci de data asta Petru este coplesit de dragostea jertfitoare a Mântuitorului si, iertându-i-se mult, îl iubeste  și el la fel de mult pe Domnul.

Iar Domnul îi încredintează o noua slujire pentru împărăția Sa. Una  mai putin onorabilă în ochii oamenilor: „Paşte mieluşeii Mei“, însă e una foarte importantă in economia lui Dumnezeu. Iar Petru răspunde iubirii cu iubire, de aceea si Domnul îi cere slujiri tot mai importante : „Paşte oiţele Mele”, pentru ca în cele din urmă să primească  slujirea:  „Paşte oile Mele”.

Ințelegem că nu-L putem sluji pe Domnul, nici mielușeii, oițele sau oile Sale, fără iubire. Copiii Domnului trebuiesc slujiti cu multă dragoste, cu lepădare  de sine.

Ce privilegiu să fii iubit de Domnul și să ți se încredințeze o lucrare!

Doamne Isuse, Te rog, mai caută-mă iarăși, cum L-ai căutat pe Petru.  Doamne, vino cu iertarea și dragostea Ta!

Oferă-mi harul slujirii în împărăția Ta! Amin.