Fii vrednic de Evanghelie!

Vorbiti între voiNumai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos,

pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi,

să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei

Filipeni, 1.21

Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!

1 Corinteni, 16.13

.Într-o zi un pastor a ajuns și în casa unei femei sărace care simțea că are nevoie de ajutor. După timpul de părtășie, la despărțire, pastorul a îndrumat-o cu blândețe:  “Soră, mai citește Biblia. Stăruie  în rugăciune în Numele Domnului Isus. Și pune-ți încrederea în Dumnezeu, iar  El te va ajuta negreșit“.

În timpul vizitei, pastorul, pusese 100 $ în Biblie, bani pe care-i va găsi femeia atunci când va citi cuvântul Domnului din Scriptură.  Nu după mult timp a vizitat-o din nou pe această femeie și a întrebat-o de sănătate.”Ai făcut cum te-am sfatuit? Domnul, te-a ajutat?“, iar femeia a raspuns dezamăgită: urmase sfatul, dar încă nu primise ajutorul sperat! Atunci pastorul a luat Biblia de pe dulap,  prăfuită, deci nefolosită, și i-a arătat că Dumnezeu trimisese o sută de dolari pentru cineva care-i va aprecia Cuvântul!

Este o istorisire tristă, dar adevărată, în care ne regăsim într-un fel sau altul, majoritatea creștinilor evanghelici, deși la noi minciuna nu apare atât de clar manifestată. Foarte grav este că ne amăgim singuri, că suntem creștini vrednici, însă adevărul stă altfel în ce  privesc faptele, căci cu faptele Îl tăgăduim pe Domnul. Cu gândul, cu vorba și cu fapta,  și nu știm ce mai așteptăm ca să ne venim în fire. Gândim că nu suntem în mocirla și lipsurile în care  se găsea fiul risipitor (Luca, 15). Dar acest fiu a recunoscut că a păcătuit înpotriva tatălui și împotriva Cerului și că nu mai  este vrednic de statutul de fiu.

Însă noi nu vedem nici mocirla, nici păcatul și nici lipsurile (de hrană spirituală, de fapte duhovnicești) din viața noastră. Și nici nu ne venim în fire, ci ne înșelăm singuri căci zicem că nu am păcătuit și Îl facem astfel mincinos  pe Dumnezeu.

Să ne cercetăm gândurile
Gândurile noastre, le avem la lucrurile de sus? Ne gândim noi mereu mai întâi la Domnul, de unde așteptăm răsplătirea, sau ne gândim la lucrurile de pe pământ, la poftele firii, la poftele ochilor, de-a avea ba una, ba alta, și la lăudăroșia vieții?

Ne gândim că nu am fost plini de iubire, de înțelepciune și de împăciuire în relațiile cu ceilalți?  L-am considerat pe aproapele nostru mai presus de noi înșine? Cum ne purtăm față de cei din biserică? Dar față de cei din casele noastre? Avem atitudinea de iubire, de supunere, stabilită de Scriptură? Cum suntem ca și copii, față de părinții noștri, ca părinți față de copii noștri, urmărim a împlini voia Domnului? Dacă nu, trebuie să ne pocăim neîntârziat și Domnul să ne dea izbândă. Amin.

Să ne cercetăm vorbele
Sunt ele drese cu har și cu sare? Sunt vorbele noastre pline de smerenie și de blândețe (la serviciu, în familie, în biserică), pentru ca Domnul să poată da binecuvântarea?
Sunt vorbele noastre neprefăcute, ale unui om cinstit, înțelepte, ca să aibă efectul unui balsam vindecător, pentru ca Evanghelia să aducă îmbărbătare și vindecare?

Astăzi nu se mai predică despre bârnă și pai, ele sunt peste tot, diferă doar dimensiunea lor. Cunoaștem pilda vameșului și a fariseului, considerăm că avem atitudinea vameșului și suntem ok, dar nu e așa. Nouă nu ni s-a umplut fața de rușine, cum ni se cuvine, de fapt, ci ridicăm ochii ca și vrednici, iertați. Iertați, în baza a ce? Căci fără mărturisire concretă a păcatului comis și dorința reală de îndreptare, fără pocăință și fără să iertăm greșiților noștri, nu căpătăm iertarea.

Nu ajungem în situația să ne plângem păcatul, nu căutăm ajutorul Domnului de a ne ridica din mocirla păcatului (Psalmul 32, 40, Filipeni, 2.13). Când ai plâns ultima dată pentru că ești păcătos? Ai în viața ta această practică? De ce n-o avem?

Să ne cercetăm faptele
Fac eu totul ca pentru Domnul, cum ne învață apostolul Pavel? Cârtesc, bârfesc, mă mânii, lucrez de mântuială, cum se zice? Mă bucur când mi se cere ajutorul? Răspund cu bucurie la telefon și la solicitările celorlalți? Fac diferențe între frate și frate, caut la fața omului? Cred că eu știu mai bine decât Dumnezeu și-mi fac eu un obicei de a sorta problemele, oamenii și modul de manifestare?

Ce a zis Dumnezeu despre Avraam?Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…  Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… (Geneza, 18.17-19)

Poate să spună Dumnezeu și despre noi aceste cuvinte? Poruncim noi copiilor noștri să țină calea Domnului? Pașii mei lasă o cărare dreaptă și bună pentru cei în mijlocul cărora trăiesc?

croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.” (Evrei, 12.13)

Doamne Te slăvim căci mai este loc la Crucea Ta și mai este har de pocăință!

Doamne, Te rog adu-mă în starea de-a-mi veni în fire și să mă întorc cu pocăință la Tine. Amin.

 

One thought on “Fii vrednic de Evanghelie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.