Marius Cruceru spunea deunăzi că:

Nu înțelegeți cât de grav este până nu ne vor muri persoane cunoscute, dragi!
Când furtuna e departe si vezi trăznetele de la zeci de km, furtuna este spectaculoasă. Când trăznește lângă tine, e îngrozitoare!

Astăzi a căzut trăznetul pe Viorel Candrianu și ne-am înspăimântat toți. Ce-i de făcut? Ce-i de spus cu sens și cu miez într-o astfel de situație?

Cred că trebuie să revenim la lucrurile fundamentale.

1. Trebuie să plecăm de la convingerea că suntem nemuritori prin Christos, că moartea nu ne poate muta decât dintr-un loc într-altul. Atât! Privită din acest punct de vedere, moartea nu ne poate face decât bine. La Domnul este, vorba lui Pavel, „cu mult mai bine“.
2. Trebuie să ne sprijinim pe existența Providenței, definită ca „mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“. Nimic nu se petrece la întâmplare. De la firul de păr, la cele două vrăbii și până la plecarea mea și a ta, toate sunt planificate de Cel care ne-a scris toate zilele mai înainte ca să fi fost vreuna dintre ele. Continue reading “Daniel Branzei: Viorel Candrianu – Când moare unul de-al nostru se schimbă toată situația!” →