Când crezi că purtarea unei cravate e păcat nu e pocăință, ci înseamnă că ai gusturi diferite în materie de modă…
Când crezi că folosirea parfumului și a deodorantului e păcat nu e pocăință, ci îngustime a minții…
Când crezi că purtarea unui inel de logodnă și a unei verighete e păcat nu e pocăință, ci neînțelegerea unor simboluri ale iubirii atât de uzuale încât nimeni nu le percepe ca pe o mândrie… Continue reading “Mic îndrumar despre ce nu este pocăința”
Odată a venit cineva la mine și mi-a zis un vis în care un pastor ținea în mână un bebeluș mort, îl legăna ca și cum ar fi fost viu și dorea să-l adoarmă. Toți din jur vedeau că acel copil este mort, însă el pur și simplu nu dorea să admită acest lucru. Cel care a avut visul era foarte frământat și m-a întrebat dacă știu ce înseamnă. El avea idee despre sensul visului, însă îi era greu să creadă în tălmăcirea lui. Dumnezeu m-a luminat să realizez că acest vis înseamnă următoarele: din cauza nevegherii și din cauza lipsei de sfințenie, lucrarea acestui om era moartă din punct de vedere spiritual, neproductivă, însă el nu voia să accepte și mergea înainte din inerție, fără ungere și fără voia lui Dumnezeu.
M-a înfiorat acest vis care reflecstă realitate și mi-am pus întrebarea: Oare câți mai sunt pe întreg pământul care leagănă „copii morți”? Continue reading “Să pleci sau să nu pleci dintr-o „biserică” moartă”
Nimeni nu te servește ca românul, dar tot nimeni nu-ți întoarce spatele mai amar și mai pe neașteptate ca românul…
Nimeni nu te laudă și nu te ridică în slăvi ca românul, dat tot nimeni nu te bârfește mai dureros de dulce ca un român…
Nimeni nu râde și glumește mai tare ca românul, dar tot nimeni nu se mânie ca un român scos din sărite… Continue reading “Toni Berbece: Extreme…”
Nu te da pe o floare unui tip căruia îi sare țandăra că ai întârziat 5 minute în timp ce el te aștepta în mașină la căldurică și comfort. Dă-i floarea înapoi pentru că inima ta rănită de urletele lui nu se vindecă cu o floare…
Nu te da pe un restaurant scump la care te duce iubi, acel iubi care a ridicat mâna la tine când l-ai contrazis sau când nu ai stat drept înaintea lui. Mai bine pâine uscată cu pace decât restaurante cu scandal și bătaie…
Nu te da pe banii lui iubi, acel iubi care crede că cu banii lui te poate cumpăra, că banii i-ar putea aduce în viață o sclavă, care calcă, spală, mătură, face copii, mâncare și el… nimic. Lasă-l pe acest iubi, care îți dă indicii încă din perioada de prietenie că prin bani poate să-și permită să se sutragă de la datoria de soț. Continue reading “Draga mea”
Toni Berbece aduce câteva explicații pertinente în a arăta cum poți deosebi falsa biserică de biserica adevărată, în secolul XXI când există mii de biserici, pentru ca omul sincer căutător de Dumnezeu (și de o închinare adevărată) să nu se rătăcească în labirintul călătoriei sale.
Când Cel ce nu are nici o formă își alege una
o expunere din cartea
ȘI EU CALC PE URMELE LUI CRISTOS de Toni Berbece
„Și Cuvântul S-a făcut trup…” Ioan 1:14
Înainte ca lumea să-L cunoască pe Fiul lui Dumnezeu ca Isus din Nazaret, ca Mesia, ca Emanuel, ca Mielul lui Dumnezeu, ca Leul din Iuda, El a fost (și este) Cuvântul, Logos-ul, prin care orice a luat ființă. Vă imaginați ce înseamnă să rostești un cuvânt oarecare, iar acesta să ia forma lucrului pe care îl reprezintă? Dacă ai avea o astfel de putere ce ai face? Cristos a făcut, printre multe alte lucruri pe care le vom vedea când vom păși dincolo, și lumea noastră, însă nu așa cum o vedem noi astăzi, ci mult mai frumoasă, perfectă și nealterată. A făcut-o având ca materie primă doar cuvântul și multă dragoste. Continue reading “Adevăratul portret al lui Cristos”
De la Biblii și cărți cu imnuri creștine puse în trenuri la dispoziția celor care mergeau la muncă pentru a cânta și pentru a învăța principiile sfinte, de la Armata Salvării condusă de dragostea lui Cristos insuflată englezilor, care a hrănit milioane de orfani, văduve și săraci și a salvat milioane de suflete pierdute pe întreaga planetă, de la Hudson Taylor și cei mai mari misionari trimiși de tine în cele mai crude și demonice culturi și țări, ai ajuns să interzici un om al lui Dumnezeu, care voia să vină pe meleagurile tale pentru a predica Cuvântul lui Dumnezeu. Continue reading ““Toleranții” din Liverpool – Dragă Anglia, ce s-a întâmplat cu tine…”
Fiind în Atlanta am luat Uberul spre un meci de Baschet. Soferul, mare fan al decedatului Kobe Bryant, era în stare de șoc. Apoi când am ajuns la stadion am văzut poza lui Kobe peste tot. Vestea morții lui și a fiicei sale a șocat întreaga lume, mai ales America. Iată că moartea nu se uită la vârstă, la faimă, la bani, la faptul că ești într-un elicopter personal, ci când lovește trebuie să fii gata să dai ochii cu Dumnezeu, Judecătorul celor vii și al celor morți.
Aud adesea: “Domnul vine!” Iar mulți zic că El nu mai vine, dar iată că întâlnirea cu El vine chiar dacă momentan nu la comun, totuși, pe rând, suntem luați cu toții de moarte spre viața de apoi. Pentru Kobe și fiica sa, putem spune că Domnul a venit, alergarea lor s-a terminat. Continue reading “Fii gata oricând”
Avem câteva principii pentru copiii noștri.
1. Nu ne pedepsim copiii pentru un accident care ține de îndemânare. Copilul va învăța cu timpul să nu mai spargă pahare sau farfurii. Le-am comunicat că liniștea lor este mai importantă decât o farfurie. Nu le înroșim fălcile pentru că au scăpat bolul cu lapte. Nu vreau ca ai mei copii să creadă că pentru mine o cană cu lapte e mai importantă decât ei. Nu-i pedepsim pentru jucării stricate, mintea lor trebuie să exploreze, să strice și să repare, să cerceteze și să modeleze. Nu le ucidem în ei pofta de a descoperi și de a crea. Astfel ei realizează că sufletele și dezvoltarea lor sunt mai importante pentru noi decât orice lucru din lumea aceasta. Continue reading “Cum ne creștem copiii”
În vacanță de vară mi-am vizitat copiii, care erau la bunici. Cel mic m-a întrebat după ce am intrat în casă unde mi-am pus pantofii. I-am răspuns fără a da atenție întrebării. Când am ieșit din casă pantofii lui erau aliniați lângă ai mei. Acest gest mi-a spus multe, dar cel mai important mesaj a fost acesta: “Unde vor fi pașii tăi vor fi și pașii mei, tati!”
Circulă pe internet o poză cu prințul Harry ținându-i mâna soției lui, Megan, așa cum mama lui, Diana, o ținea pe a lui când era mic. Copiii nu iau doar ticurile nervoase, verbale și obiceiurile de la noi, ci uneori chiar întreg caracterul. Am consiliat un tânăr care era la fel de mânios ca tatăl lui. Continue reading ““Tati, unde ți-ai pus pantofii?””
ARMONIA MAGAZINE - USA 