Daniel Branzei: Viorel Candrianu – Când moare unul de-al nostru se schimbă toată situația!

Marius Cruceru spunea deunăzi că:

Nu înțelegeți cât de grav este până nu ne vor muri persoane cunoscute, dragi!
Când furtuna e departe si vezi trăznetele de la zeci de km, furtuna este spectaculoasă. Când trăznește lângă tine, e îngrozitoare!

Astăzi a căzut trăznetul pe Viorel Candrianu și ne-am înspăimântat toți. Ce-i de făcut? Ce-i de spus cu sens și cu miez într-o astfel de situație?

Cred că trebuie să revenim la lucrurile fundamentale.

  1. Trebuie să plecăm de la convingerea că suntem nemuritori prin Christos, că moartea nu ne poate muta decât dintr-un loc într-altul. Atât! Privită din acest punct de vedere, moartea nu ne poate face decât bine. La Domnul este, vorba lui Pavel, „cu mult mai bine“.
  2. Trebuie să ne sprijinim pe existența Providenței, definită ca „mâna lui Dumnezeu în mănușa istoriei“. Nimic nu se petrece la întâmplare. De la firul de păr, la cele două vrăbii și până la plecarea mea și a ta, toate sunt planificate de Cel care ne-a scris toate zilele mai înainte ca să fi fost vreuna dintre ele. Continue reading “Daniel Branzei: Viorel Candrianu – Când moare unul de-al nostru se schimbă toată situația!”

Norul formalismului care-L ascunde pe Isus

Formalismul a fost combătut de Isus  în timpul misiunii Sale pe pământ. De acest păcat sufereau fariseii. De pe programul lor practic au fost șterse cu desăvârșire: dreptarea, mila și credincioșia. Nu pentru că ele n-au fost găsite bune și de folos, ci pentru că norul formalismului, ascunsese valoarea și necesitatea lor, înlocuindu-le cu spălare de mâini, vase, etc.

În timp ce religioșii studiau în Templu și în sinagogi porunca cea mai mare a iubirii, văduvele și orfanii mureau de foame și de frig. Cântările frumoase ale psalmiștilor de demult și câteva porunci ușor de îndeplinit, rămaseră tot rodul celor care studiau porunca iubirii. Ei se pretindeau a fi fiii lui Avraam. Nu putem spune despre ei că erau nerugători, din contră făceau rugăciuni lungi, dar seci. Nu putem spune că erau zgârciți, fiindcă dădeau zeciuială. Și apoi nu putem spune că nu erau plini de râvnă pentru legea lor. Dar cu toate acestea Isus le zice: “Vai de voi”. Continue reading “Norul formalismului care-L ascunde pe Isus”

Daniel Branzei: America cu ,,A“ mare sau gusturi amare ?

Detroit – Un început entuziasmant

Ce-am simțit la aterizarea în Detroit? Suficient să vă spun că socrul meu, care a sosit peste aproximativ un an, direct din România și care a dormit ultima parte a drumului, când s-a trezit și a privit pe geam pătura de lumini de la sol a crezut că a murit și a ajuns în cer! După România întunecată sub anii lumină ai comunismului și după Roma înghesuită sub strălucirea de bâlci a reclamelor, America a fost o mare surpriză, surpriza unei Americi mari. Continue reading “Daniel Branzei: America cu ,,A“ mare sau gusturi amare ?”

Din viața lui Mia (Mihail) IOVIN: Simeria 1947

SIMERIA – NOIEMBRIE 1947

(episodul 2)

viskymladinmia

De la Baru-Mare m-am întors la Simeria, fără a avea vreo programare.  A fost, cred, călăuzirea Domnului să vin la Simeria.

Poate a fost o motivaţie personală, din pricină că aveam unele cunoştinţe acolo, din vizitele anterioare, pe când încă nu eram credincios. Înainte de cel de-al doilea război mondial, în anexele Bisericii Baptiste din Simeria a funcţionat şi un orfelinat de copii. În anul 1939 am făcut o vizită la Simeria, cu o orchestră combinată de mandoline şi chitare, formată din tineret, din Arad şi Deva. Acolo l-am cunoscut pe fratele Simion Cure, un om minunat al lui Dumnezeu, care pe vremea aceea era un pedagog al copiilor din orfelinat. Continue reading “Din viața lui Mia (Mihail) IOVIN: Simeria 1947”