Netăcere

Poate ar fi mai bine să tac, să nu spun

Gândului meu să se-opreacă în drum.

Să-l las să se ducă, să spere, să plângă,

Să nu aducă niciodată tristeţea în luncă.

Dar toamna nu-i modru să nu îl ajungă!

Chipuri de oameni tresar în privire,

Şi tac…

Vreau să mai uit şi să duc povara cea dulce

Împletind-o cu speranţa cerească ce curmă

Tristeţea în iz poetic şi naşte izvorul

De versuri, de dragoste, chemare şi rugă. Continue reading “Marina Glodici – Din volumul de poezii “NETĂCERE”” →