Psalmistul îşi continuă jenanta sa meditaţie (v. 16), până când, deodată, i se face lumină. Conducându-l la altarul comuniunii cu El, Dumnezeu îi arată locul unde sfârşeşte calea celor răi (conf. Psalmul 37.38). Panta pe care ei o urmează este alunecoasă şi îi duce la ruină sigură; trecerea lor pe pământ nu va fi decât un vis amăgitor (v. 18,20). Proverbe 23.17,18, care de asemenea ne îndeamnă să nu-i invidiem pe cei răi, ne mai învaţă că, pentru cel care se teme de Domnul, “sigur este un sfârşit”,… şi cât de diferit! (Romani 6.22).
Într-adevăr, cum a reuşit creştinul să-l uite? El se acuză de a fi fost făra cunoştinţă şi prost. Câtă deosebire între soarta celor răi şi ceea ce îi este rezervat lui, chiar dacă trece prin încercări! Nu se va bucura el de onoarea de a fi în compania Domnului? Continue reading “Psalmul 73:15-28 – “Eu sunt totdeauna cu Tine””
