A. Secretomania. Ridicarea unor copii de acasă ridică întrebări. Mai ales când avem de-a face cu familii care, cel puţin la prima vedere, par familii serioase, aşezate şi care, având mai mulţi copii, par a garanta că ştiu ce înseamnă educarea unui copil.
A nu comunica eficient în astfel de cazuri, a invoca „principiul confidenţialităţii” dincolo de limitele firescului, a nu explica ce s-a întâmplat de fapt, constituie, după mine, o eroare gravă. Mai alea când copii sunt „săltaţi” fără o anchetă serioasă şi fără o decizie juridică. Sau, şi mai grav, când apar tot felul de teorii conspiraţioniste. Continue reading “EUGEN TĂNĂSESCU: ERORILE NORVEGIENILOR” →