Marina Glodici – Din volumul de poezii “NETĂCERE”

DSC_3436Netăcere

Poate ar fi mai bine să tac, să nu spun

Gândului meu să se-opreacă în drum.

Să-l las să se ducă, să spere, să plângă,

Să nu aducă niciodată tristeţea în luncă.

Dar toamna nu-i modru să nu îl ajungă!

Chipuri de oameni tresar în privire,

Şi tac…

Vreau să mai uit şi să duc povara cea dulce

Împletind-o cu speranţa cerească ce curmă

Tristeţea în iz poetic şi naşte izvorul

De versuri, de dragoste, chemare şi rugă. Continue reading “Marina Glodici – Din volumul de poezii “NETĂCERE””

“NETĂCERE” – de Marina Glodici

Creatorul si creatia                                 Artistul

Oftă adânc Artistul şi ochi în ochi cu Omul,

Cutreieră prin lacrimi atâtea dalbe versuri.

Să plângi de mila unei făpturi ce ai creat-o

E chiar o tragedie ce inima n-o-ncape. Continue reading ““NETĂCERE” – de Marina Glodici”