De fapt, ce s’a întâmplat?

by A.W. Tozer

În ultima vreme, am crescut un soi de creștini iubitori de pace, blânzi, domoli și inofensivi de care lumii nu îi este teamă și pentru care are prea puțin respect. De pildă, suntem atenți ca niciodată să nu vorbim în public împotriva vreunui cult fals ca nu cumva să fim considerați intoleranți.  Ne este frică să vorbim împotriva păcatelor distructive ale civilizației modern ca nu cumva cineva să ne remarce ca fiind fanatici și înguști. Puțin câte puțin am fost împinși de pe pământul tare într-o țară a viselor religioase unde ni se îngăduie să zburăm fără a face vreun rău, ca rândunelele la apus, fără a spune ceva c ear putea provoca supărare fiilor acestei lumi. Continue reading “De fapt, ce s’a întâmplat?”

Advertisements

Datoria de a spune nu

by A.W. Tozer

Cu cât ne apropiem mai mult de inima lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vom fi înclinați spre controversă. Pacea pe care am aflat-o în sânul lui Dumnezeu este atât de plăcută, încât e ceva natural să vrem să o menținem intactă ca să ne bucurăm de ea cât se poate de mult și de deplin.

Creștinul umplut cu Duhul Sfânt nu este niciodată un bun combatant. El este mult prea dezavantajat. Dușmanul este întotdeauna mai bun la insulte, decât își permite creștinul să fie. Diavolul are epitetele colorate, iar urmașii lui le folosesc fără mustrări de conștiință. Creștinul întotdeauna se simte mai în largul său binecuvântând, decât opunându-se, mai mult decât atât, el este mult mai sensibil, la critici, decât adversarii lui. El se retrage dinaintea oricărei înfățișări mânioase și se dă înapoi de la cuvinte pline de amărăciune. Continue reading “Datoria de a spune nu”