de Horia Azimioară

Dumbrava

Nu ne-am ales singuri nici când, nici unde să vedem lumina zilei şi totuşi locurile şi întâmplările din vremea copilăriei se întipăresc atât de adânc în memoria oamenilor! „Locul naşterii”, „casa părintească” sunt cuvinte care exprimă puternica impresie pe care începutul de viaţă o lasă în fiinţele noastre.

Despre satul Dumbrava din judeţul Prahova, din punct de vedere istoric nu se pot spune prea multe lucruri: în secolul trecut, această comună neînsemnată se numea Netoţi. Prezenţa vegetaţiei de dumbravă din lunca largă şi bogată în umezeală dintre Teleajen şi Cricovul Sărat a dat însă sătenilor ideea să schimbe, după un timp, numele satului: Dumbrava. Satul e situat la vest de pârâul Rădila, un afluent al Ialomiţei. În timpul verii este o căldură excesivă, iar iarna crivăţul abate peste sat valuri de frig şi zăpadă, troienind uliţele şi reţinând pe săteni prin casele lor mici, pe lângă foc, câteva luni pe an. Continue reading “Teodor Popescu (preot) – Copilăria și anii de școală” →