Charles H. SPURGEON: SĂ CĂUTĂM SĂ-L CUNOAŞTEM

Hosea-63-

Să cunoaştem, să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul.

Osea 6.3

Nu imediat, ci treptat ajungem la această cunoaştere sfântă a Domnului şi străduinţa noastră este să stăruim în această cunoaştere a Lui. Dacă înaintarea noastră în această privinţă este lentă, să nu deznădăjduim, căci în curând vom cunoaşte mai mult. Domnul este învăţătorul nostru, care nu Se descurajează, oricât am fi noi de înceţi la învăţătură, căci n-ar fi spre slava Lui dacă nebunia omenească ar putea să-I oprească lucrarea. Lui Dumnezeu îi place să facă pe cel simplu înţelept. Continue reading “Charles H. SPURGEON: SĂ CĂUTĂM SĂ-L CUNOAŞTEM”

Viaţa de credinţă a lui Avraam în trei meditații

02-770x468

Viaţa de credinţă a lui Avraam

A plecat fără să ştie unde se duce. Evrei 11:8

În Vechiul Testament relaţia personală cu Dumnezeu se arăta prin despărţire; acest lucru este simbolizat în viaţa lui Avraam prin despărţirea de ţara lui, de cunoscuţii şi de rudele lui. Astăzi, această despărţire este mai mult o despărţire de ordin mental şi moral de felul în care privesc lucrurile cei ce ne sunt dragi, dar care nu au o relaţie personală cu Dumnezeu. Isus Cristos a subliniat acest lucru (vezi Luca 14:26). Continue reading “Viaţa de credinţă a lui Avraam în trei meditații”

C.H.SPURGEON: Tezaurul Promisiunilor Lui Dumnezeu (Luna Decembrie)

Tezaurul1 Decembrie

O UMBLARE ÎN ADEVĂR

Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,

Proverbe 10.9

Propăşirea unui astfel de om poate să fie înceată, dar ea este sigură. Acela care se grăbeşte să se îmbogăţească, nu va fi nici nevinovat, nici sigur; dar acela care rămâne hotărât în cinste şi stăruie în ea, chiar dacă nu câştigă cine ştie ce averi mari, câştigă în orice caz pacea. Continue reading “C.H.SPURGEON: Tezaurul Promisiunilor Lui Dumnezeu (Luna Decembrie)”

OAMENI CU DOUĂ FEȚE – Din cuvintele lui Ion Plugarul

Chiar şi oamenii răi laudă pe faţă statornicia. Hoţului îi place să aibă de-a face cu omul cinstit, pentru că acesta este mai lesne de înşelat. Când ştii cu cine ai de a face, cunoşti şi calea prin care te poţi apropia de el, cine însă cu lupii, urlă ca lupii, iar cu oile, behăie ca oile, nu este privit bine de nimeni, afară doar de Diavolul.
RăutateaCu toate acestea, este foarte răspândit obiceiul de a purta două feţe sub aceeaşi pălărie. Mulţi fac casă bună cu găinile şi apoi împart cu coana vulpe. La mulţi parcă nu li s-ar topi untul în gură, dar le iese foc din gură, când aşa le vine la îndemână. Citeam deunăzi în jurnale un anunţ pentru haine cu două feţe. Croitorul, care le vinde, va ajunge om bogat. Este încă la modă şi astăzi: să ţii cu iepurii şi să alergi cu copoii. Statornicia este în lumea aceasta tot aşa de rară ca şi parfumul într-un coteţ de câini. Continue reading “OAMENI CU DOUĂ FEȚE – Din cuvintele lui Ion Plugarul”

Lucrurile mărunte şi lucrurile profunde (Oswald Chambers)

1-corinthians-10-31-religion-hd-wallpaper-1920x1080-2686

Deci, fie că mănânci, fie că bei, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre gloria lui Dumnezeu.

1 Corinteni 10:31.

 Lucrurile mărunte şi lucrurile profunde

Fereşte-te să crezi că aspectele mărunte ale vieţii nu sunt cuprinse în planul lui Dumnezeu; ele sunt rânduite de Dumnezeu la fel de mult ca şi lucrurile profunde ale vieţii. Dacă refuzi să te ocupi de lucrurile mărunte, nu faci asta din devotament faţă de Dumnezeu, ci din dorinţa de a-i impresiona pe ceilalţi oameni cu faptul că nu te ocupi cu lucruri mărunte; acesta este un semn sigur că suferi de mândrie spirituală. Continue reading “Lucrurile mărunte şi lucrurile profunde (Oswald Chambers)”

C.H. Spurgeon: Sufletele sfințite sunt săturate

973f93346675350663e758be2d6892d0…şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.
Ieremia 31:14

Cuvântul “Meu” este repetat de două ori în acest verset: “Poporul Meu va fi săturat de bunătăţile Mele.” Cei ce îşi caută plăcerea în Dumnezeu, sunt consideraţi de Dumnezeu ca popor al Său. Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în ei, pentru că şi ei la rândul lor îşi găsesc plăcerea în Dumnezeu. Ei Îl numesc pe Dumnezeu, Dumnezeul lor, şi El îi numeşte poporul Său. El îi primeşte ca moştenitori ai Săi, şi ei se bucură că îl au pe El ca moştenire. Continue reading “C.H. Spurgeon: Sufletele sfințite sunt săturate”

PRINTRE RĂSCUMPĂRAŢI. O ATITUDINE FĂRĂ VINĂ.

47205297883b2d8ef2e5a42634ecd8ee (1)PRINTRE RĂSCUMPĂRAŢI

Este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri. 

Numeri 23:9

Cine ar vrea să trăiască printre neamuri şi să fie socotit că face parte dintre ele?

Starea Bisericii lumeşti este de aşa fel, că a urma în totul pe Domnul Isus în rândurile ei, este cu neputinţă. În sânul ei este un amestec grozav, care te face adesea să oftezi din pricina stării ei.

Este lucru ştiut că Domnul vrea să vadă poporul Său mergând pe o cărare aparte, deosebind-se de oamenii din lume, ieşind hotărât din mijlocul lor. Prin hotărârea lui Dumnezeu, noi am fost chemaţi, am fost câştigaţi şi am fost puşi deoparte pentru Dumnezeu şi viaţa noastră lăuntrică ne stă mărturie că noi ne deosebim foarte mult de oamenii veacului acestuia. Continue reading “PRINTRE RĂSCUMPĂRAŢI. O ATITUDINE FĂRĂ VINĂ.”

Trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă

10780e5fee090687e5cd451ae821a8c5CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI 
Dimineaţa şi Seara

18 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Galateni 5:25

Cele mai importante două lucruri din religia noastră sfântă sunt trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă. Cel care le înţelege corect nu este departe de a fi expert în practicarea teologiei, fiindcă ele sunt puncte vitale pentru un creştin. Nu o să găseşti niciodată credinţă adevărată fără evlavie adevărată; pe de altă parte, nu vei găsi niciodată o viaţă sfântă care să nu se „întemeieze pe credinţa vie, bazată pe neprihănirea Lui Christos”. Vai de cei care caută să aibă una fără cealaltă! Continue reading “Trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă”

Ce urmează după predare?

 

john17_glory„Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”

loan 17:4

Predarea nu este predarea vieţii exterioare, ci a voinţei; când aceasta s-a făcut totul. Sunt foarte puţine crize în viaţă; criza cea mare este predarea voinţei. Dumnezeu nu zdrobeşte niciodată voinţa omului, obligându-l să se predea. El nu imploră niciodată, ci aşteaptă până  când omul îşi predă Lui voinţa.  O dată ce s-a dat această bătălie, nu mai e nevoie ca ea să se dea iarăşi. Continue reading “Ce urmează după predare?”