Luni am facut turul Parisului cu autobuzele si pe jos. L-am văzut mai mult și mai profund ca altădată. O maximă locală mi-a dat de gândit:

“Foarte multe femele, multe femei și doar puține zâne”.

Oh, Parisul ăsta! Sămânța lui Las Vegas!

Providențial, după Arcul de Triumf a venit la mine un porumbel. Eram pe o bancă și așteptam autobuzul. Singur. S-a uitat la mine, m-am uitat la el. Îndelung, întrebător. Apoi a dat sa plece. Atunci am văzut. Atunci am înțeles. Atunci am primit mesajul. Vedeți, porumbelul meu era șchiop. Îi lipsea laba unui picioruș. Mergea însă…

Cam așa este și Parisul. În loc să zboare în neprihănirea înaltă a cerului a ales să meargă în tina pământului. Și merge prost pentru că este beteag și șchiop. Tare i-ar trebui o vindecare divină.

M-am plimbat ultima parte a traseului singur. Aveam nevoie. M-am rugat mult, simțind parcă ce a…

Om de bine, fără meserie: e activist profesionist. Pentru ce activează? Pentru salvarea a orice mișcă, dar în principal pentru salvarea sa de sărăcie (aici nu-l întrece nimeni).

Din ce trăiește? Din burse și fonduri guvernamentale/ europene. E consultant, tehnocrat, comentator, expert (puțin afiliat unor servicii secrete, sau doar unor rețele de ong-uri globale, e oricum om de rețea).

Dacă e inginer, n-a construit în viața lui un pod. Dacă e doctor, n-a mânuit vreodată bisturiul sau stetoscopul. Dacă e jurist, n-a pledat nicicând în tribunal. Dacă e agronom, n-a văzut niciodată câmpul.

Ieri am mers mult pe jos și am obosit toți. Pa mine m-a durut rău spatele. Când am ajuns la Trocadero, de unde se vede în zare turnul Eiffel, le-am spus celorlalți că mă duc să mă așez pe o bancă de piatră, mai departe de mulțimea înghesuită să-și facă poze cu turnul. Ceilalți au rămas vrăjiți de măiestria unui fotograf din Africa care aduna o mulțime de clienți cu pozele lui ,,speciale“. Studiase unghiurile perspectivei și-i așeza pe clienți în poziții aparent caraghioase, dar din care părea că țin turnul cu două degete de vârf sau îl au în  căușul palmelor făcute în formă de inimă. Lumea se amuza copios, mai ales de  pozițiile caraghioase în care erau puși să pozeze oamenii. ,,Ia uită-te domnule, mi-am zis. Nu mi-aș fi închipuit un african valoros în arta fotografică“.

Așezat pe bancă, într-o aglomerație de francezi, m-am trezit că am nimerit…