Există oameni care se tot ceartă pentru predestinare sau liber arbitru (ambele noțiuni străine de textul Scripturilor). Există însă și din cei care știu că problema este simplă dacă accepți existența unor contribuții de 200% !

Cine a scris Biblia? Și omul și Dumnezeu! Adică 200%.

Cine duce viața creștină? Și omul și Duhul Sfânt! Adică 200%.

Cine decide salvarea sufletului? Și omul și Dumnezeu care alege. Adică 200%.

Iată încă un exemplu dintr-un text care trece de obicei neobservat:

,,Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“ (Mat. 24:20-21).

Nu uitați că Cel ce vorbește este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu adică. El nu spune: ,,Am să am grijă ca fuga voastră să nu fie nici iarna…

Mă grăbesc să precizez că, în ce mă privește, consider că, în foarte multe cazuri, cel mai potrivit este ca opțiunile electorale să rămână în sfera privată, sub protecția constituțională a dreptului la caracterul secret al actului electoral.

În consecință, nu aș fi scris aceste rânduri, în care îmi voi prezenta și justifica pe scurt intenția de vot la europarlamentare, dacă nu aș fi publicat în urmă cu ceva timp un articol în care îmi exprimam rezerva în privința participării la aceste alegeri. Vezi acest articol.

În articolul cu pricina enumeram mai multe pricini pentru care nu intenționam să particip la aceste alegeri.

Am sentimentul că într-o săptămână, cu ajutorul vostru și al lui Dumnezeu, vom putea constitui în România o comunitate a oamenilor care prețuiesc valorile din care pot face parte, cel puțin, jumătate de milion de cetățeni care, sperăm, ne vor vota la alegerile europarlamentare.

Vă invităm să faceți parte din această comunitate

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne … să trăim cu cumpătare. Tit 2.11,12

Stăpânirea de sine (cumpătarea) este un har rar și admirabil, care își răspândește influența sfințitoare peste tot cursul vieții unui om, peste caracterul și purtarea lui. El nu are aplicație asupra a unul, două sau douăzeci de obiceiuri rele, ci asupra eului în toată lungimea și lățimea acestui termen cuprinzător și cu totul odios.

Mulți dintre cei care ar privi cu un dispreț mândru la un om mâncăcios sau bețiv, pot ei înșiși falimenta în fiecare ceas în a arăta harul stăpânirii de sine. Este adevărat că lăcomia la mâncare și la băutură trebuie să fie încadrate în rândul celor mai rele forme de exprimare ale sinelui. Însă eul, așa cum am spus, este un pom, nu doar o ramură sau un rod, iar noi trebuie nu numai să-l judecăm atunci…