Tocmai am văzut un interviu cu unii din inventatorii acestei rețele sociale. Omul era pocăit și regreta amarnic ce a făcut. Manipularea maselor, spunea el. Posibilitatea ca grupuri de influență finanțate de cei bogați să manipuleze opinia publică, etc. Ruperea țesăturii sociale tradiționale. Prăbușirea în individualism narcisist. Doza zilnică de adrenalină dată de numărul de like-uri, etc.

Vorba lui Solomon: ,,Nimic nou sub soare“. Care-i părerea mea?

1. N-am creat un monstru, ci monstrul din noi are o cale nouă de exprimare.
2. Înainte de ,,manipularea“ prin Internet au fost … celelalte manipulări. Mai întâi au fost ,,ștafetele cu vești“, apoi au fost toboșarii satului, după care au venit ziarele, radioul și televiziunea. Crede cineva că acestea au fost vreodată pe mâna săracilor și a oamenilor cinstiți și curați la suflet, care au dorit binele maselor populare?
3. Se află cam totul despre fiecare dintre noi. Crede însă cineva că nu știau deja…

Arată-mi, Doamne, căile Tale
şi învaţă-mă cărările Tale.
Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă,
căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele,
Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

• Psalmii 25:4-5

Psalmul 25 este o piatră de hotar la care mă întorc mereu la cumpăna anilor. Ce-mi spune ea?

I. Că Dumnezeu este mult mai mare decât greșelile mele! (25:1-6)

II. Că Dumnezeu nu mă confundă cu greșelile mele (25:7-11)

III. Că greșelile trecutului nu-l împiedică pe Dumnezeu să-mi dea un viitor luminos (25:12-22).

Titlul acestui studiu, Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară, cere o explicație:

De ce doar o parte din profețiile despre pruncul născut din fecioară s-au împlinit? Nu trebuiau să se împlinească toate? Cum rămâne cu celelalte?

Cred că trebuie să plecăm în răspunsul nostru de la cuvintele pe care i le-a spus îngerul fecioarei Maria, când și pe ea a încercat-o neîncrederea:

,,Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere“ (Luca 1:37).

Știam aceasta încă din cartea profetului Isaia:

,,Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele“ (Isaia 55:10-11).

Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi țină o sărbătoare în pustie. Exod 5.1

Creștinismul nu doar cere, ci și oferă din plin. Și ce ne oferă el, în locul lucrurilor pe care le ia de la noi? Ne dăruiește „bogății de nepătruns“, în locul „gunoiului“.

El ne oferă „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri“, în locul unei sclipiri de o clipă, pe firmamentul timpului.

El ni-L oferă pe Hristos, bucuria inimii lui Dumnezeu, Obiectul închinării cerului, tema laudelor îngerilor, Lumina eternă a noii creații, în locul câtorva momente de plăcere păcătoasă și vinovată. Și ne ofertă o eternitate de fericire și de glorie în casa Tatălui, în locul unei eternități în flăcările cumplite ale iadului.

Ce vom spune deci? Nu este acesta un schimb avantajos? Nu avem oare motive din belșug pentru a renunța la această lume? Este remarcabil că toate…

Vă propun o incursiune în revelațiile divine care au însoțit și explicat nașterea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria. Un astfel de eveniment, de o magnitudine cosmică, trebuia însoțit de o revelație cerească pe măsură. Ea ne-a venit prin îngeri, prin vise, prin Duhul și prin câteva cântări profetice.

În ierarhia ,,semnelor“ cu semnificație semantică de profeție, Dumnezeu ne-a vorbit prin ,,evenimente“, gesturi, narațiuni și ,,cântări profetice“. Acestea din urmă sunt explozii ale sufletului intrat sub influența Duhului lui Dumnezeu.

Biblia este plină de cântări profetice. Cea dintâi a fost cântarea lui Moise după trecerea Mării Roșii (Exodul  15:1–19). Tot în Pentateuc avem și cântarea Mariei (Exodul 15:20) și mult mai lunga cântare a lui Moise din Deuteronom 31:19–22, 30; 32:1–43.

Cartea profetului Isaia conține câteva cântări, pe care grafica traducerii lui Cornilescu nu le semnalează ca atare:

• cântarea preiubitului despre via sa (Isaia 5:1-6)
• cântare de laudă…

Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
Matei 2.11

Prima menționare a unui lucru în Biblie este importantă pentru înțelegerea semnificației lucrului respectiv, iar tămâia este menționat prima dată în Exod 30.34, unde vedem că era unul dintre ingredientele folosite pentru acea tămâie preasfântă, folosită în cortul întâlnirii, iar mai târziu, în templu. Ea era în mod exclusiv pentru Domnul, după cum este scris:

„Oricine va face tămâie asemenea ei, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul său” (Exod 30.38).

Tămâia trebuia pisată mărunt – o imagine a perfecțiunii lui Hristos. Cu privire la această descriere a tămâii, C. H. Mackintosh a scris: «Fiecare trăsătură a excelenței morale și-a găsit locul potrivit și perfecta măsură în Hristos. Nici o calitate nu a înlocuit-o pe alta și nu s-a amestecat cu alta; totul a fost perfect echilibrat, pur și sfânt, înălțând o mireasmă pe care nimeni n-a putut-o aprecia, decât Dumnezeu».

(preluat de la: https://discipol.wordpress.com)

Răspunsul la această întrebare este următorul: Hristos S-a întrupat pentru ca să moară pentru cei care urmau să creadă în El.

Un astfel de răspuns implică luarea în discuţie a lucrării Lui. Această lucrare este în strânsă legătură cu cine este El de fapt; iar întrebarea: „Ce a făcut El?” comportă în mod inevitabil explicarea naturii Sale unice de Dumnezeu-om. Am putea spune că natura Domnului Isus conferă sens lucrării Sale, iar lucrarea Sa, centrată în ispăşire, este singura temelie solidă a învăţăturii despre Persoana Sa.

Dumnezeu S-a făcut om în Hristos, deoarece numai cineva care era atât Dumnezeu, cât şi om putea realiza mântuirea. Întruparea Lui scoate în evidenţă valoarea pe care Dumnezeu o conferă vieţii umane. Viaţa a fost declarată valoroasă prin creaţie, dar păcatul a afectat-o. Întruparea, venind tocmai în miezul istoriei păcatului omenesc, indică faptul că Dumnezeu nu ne-a abandonat, ci ne iubeşte…