Mai jos sînt publicate microeseurile pentru concursul Fabrica de bărbați din anul acesta. Am primit 15 eseuri, dar 2 participanți depășesc vîrsta admisă în regulament, un eseu este nepublicabil din pricini pe care le voi ține sub tăcere, alte 2 au fost trimise, dar dincolo de termenul precizat. Din totalul de 15 eseuri, am reținut doar 10, cele trimise în condițiile indicate. Ultimul a sosit chiar cu un minut înainte de limita de timp.

Le citiți cu atenție, puteți discuta între voi, dar numai doamnele și domnișoarele au voie să voteze. Prietenii, frații, soții, da, sigur, vă puteți influența prietenele, surorile, soțiile et c., dar voi, băieții/bărbații nu aveți voie să votați!

Votul va fi exprimat AICI, după ce îmi cereți parola prin mesageria facebook.

Joia viitoare, în data de 9 mai, la ora 23.59,  va fi anunțat cîștigătorul. Pînă atunci, spor la vot!

MENȚIUNE IMPORTANTĂ:…

Wes Bonda ne propune o meditație schițată pentru analizarea convertirii, promovării și slujirii lui iacov, fratele Domnului Isus. Eu l-aș mai adăuga și pe Iuda și, mai ales pe femeia de sub cruce care L-a purtat în pântece.

1 Cor. 15:7a  

Domnul Isus nu a plecat la cer până nu a rezolvat o problemă de familie absolut necesară : mântuirea celor dragi din familie.   Și a început cu liderul lor : intransigentul Iacov !

1. Inițiativa arătării ! Aparține Domnului Isus ! El își dovedește dragostea față de familia cu care a viețuit 30 de ani ! 1Tim.5.8

2. Momentul arătării !  După înviere !  Așa L-a determinat pe Iacov să capituleze ! Iacov 1.1a “rob al Domnului Isus Christos ”

 3.  Motivele arătării !

a. Atitudinea ostilă arătată de Iacov în cei trei ani de activitate Marcu 3.21,31,32  Ei au devenit o Cruce pt Domnul Isus  Matei 10.36-39

b…

Ioan 13 – 17 – Seminarul dinaintea răstignirii

,,V-am spus aceste lucruri pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la început, pentru că eram cu voi” (Ioan 16:4).

Așa cum am văzut deja, Ioan este unic. El nu scrie ca să povestească, ci ca să explice, să interpreteze, să corecteze. Din cauza aceasta, acolo unde evangheliștii sinoptici continuă cursiv relatările despre misiunea Domnului Isus printre evrei, în evanghelia lui Ioan apare un hiatus, o întrerupere, o suspendare a activității lui publice, pentru a petrece în Joia de dinaintea răstignirii un timp special doar cu ucenicii. Oare de ce?

Cred că felul acesta de a scrie viața Domnului Isus s-a născut din necesitate. Ioan a văzut că în foarte tânăra biserică primară apăruseră scrierile unor ,,apostoli mincinoși“ puși parcă de diavol să pervertească învățătura…

,,Ca să transmiți ascultătorilor o anumită stare trebuie mai întâi să o ai tu.“

Pare elementar, dar teatralitatea afectează un număr impresionant de vorbitori creștini. Fără arderea lăuntrică nu există foc sacru în predici. Am ajuns să vorbim despre bucurie fără să ne bucurăm, de tritsețe fără să suferim, de entuziasmul lucrării fără să mișcăm un deget și despre părtășia cu Dumnezeu fără să umblăm la pas cu Duhul Sfânt.

Isus Christos n-a dormit nici o singură noapte în Ierusalim pe durata Saptămânii Mari. Cei de atunci trăiau într-adevăr într-o peșteră de tâlhari. Noaptea, El se refugia în siguranța și dragostea casei din Betania.

În mod similar, o biserică fără Christos este doar un uriaș depozit, un ansamblu arhitectural, o sală de spectacole sau o bine întreținută sală de ședințe.

Cu Isus Chrristos însă, fiecare om se poate transforma într-un Templu al Duhului Sfânt.

Isus Christos a intrat în Ierusalim ca împărat al iudeilor și a înviat ca împărat al slavei cerești!

Să ne închinăm Lui acum de bunăvoie și cu bucurie, căci va veni o zi în care orice genunchi se va pleca înaintea Lui.

Atunci și acum, în Egipt și în contemponraneitatea noastră, în Joia mare aniversăm ziua în care Dumnezeu a venit să stea la masă cu oamenii.

Era și este o sărbătoare a vieții când în jur mirosea/miroase greu a moarte și doar sângele ca protecție îi ferea/ne ferește de moartea care alerga din casă în casă pe ulițe.

Cina era adunarea în jurul unei alte morți, de data aceasta izbăvitoare, a Mielului.

Cina era și este anticiparea marii eliberări, a exodului nostru spre adevărata patrie a sufletului: țara marii promisiuni. Mâncată în grabă, cu hainele pe noi și cu toiagul aproape.

Cină cu pâine nedospită și vin. Trup frânt fără oase rupte și sânge nevinovat de păcat.

Marea deosebire?

Ierburile amare nu mai sunt acum pentru că au fost consumate de El, pe Cruce.