Titlul acestui studiu, Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară, cere o explicație:

De ce doar o parte din profețiile despre pruncul născut din fecioară s-au împlinit? Nu trebuiau să se împlinească toate? Cum rămâne cu celelalte?

Cred că trebuie să plecăm în răspunsul nostru de la cuvintele pe care i le-a spus îngerul fecioarei Maria, când și pe ea a încercat-o neîncrederea:

,,Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere“ (Luca 1:37).

Știam aceasta încă din cartea profetului Isaia:

,,Căci, după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele“ (Isaia 55:10-11).

Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi țină o sărbătoare în pustie. Exod 5.1

Creștinismul nu doar cere, ci și oferă din plin. Și ce ne oferă el, în locul lucrurilor pe care le ia de la noi? Ne dăruiește „bogății de nepătruns“, în locul „gunoiului“.

El ne oferă „o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri“, în locul unei sclipiri de o clipă, pe firmamentul timpului.

El ni-L oferă pe Hristos, bucuria inimii lui Dumnezeu, Obiectul închinării cerului, tema laudelor îngerilor, Lumina eternă a noii creații, în locul câtorva momente de plăcere păcătoasă și vinovată. Și ne ofertă o eternitate de fericire și de glorie în casa Tatălui, în locul unei eternități în flăcările cumplite ale iadului.

Ce vom spune deci? Nu este acesta un schimb avantajos? Nu avem oare motive din belșug pentru a renunța la această lume? Este remarcabil că toate…

Vă propun o incursiune în revelațiile divine care au însoțit și explicat nașterea Fiului lui Dumnezeu din fecioara Maria. Un astfel de eveniment, de o magnitudine cosmică, trebuia însoțit de o revelație cerească pe măsură. Ea ne-a venit prin îngeri, prin vise, prin Duhul și prin câteva cântări profetice.

În ierarhia ,,semnelor“ cu semnificație semantică de profeție, Dumnezeu ne-a vorbit prin ,,evenimente“, gesturi, narațiuni și ,,cântări profetice“. Acestea din urmă sunt explozii ale sufletului intrat sub influența Duhului lui Dumnezeu.

Biblia este plină de cântări profetice. Cea dintâi a fost cântarea lui Moise după trecerea Mării Roșii (Exodul  15:1–19). Tot în Pentateuc avem și cântarea Mariei (Exodul 15:20) și mult mai lunga cântare a lui Moise din Deuteronom 31:19–22, 30; 32:1–43.

Cartea profetului Isaia conține câteva cântări, pe care grafica traducerii lui Cornilescu nu le semnalează ca atare:

• cântarea preiubitului despre via sa (Isaia 5:1-6)
• cântare de laudă…

Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
Matei 2.11

Prima menționare a unui lucru în Biblie este importantă pentru înțelegerea semnificației lucrului respectiv, iar tămâia este menționat prima dată în Exod 30.34, unde vedem că era unul dintre ingredientele folosite pentru acea tămâie preasfântă, folosită în cortul întâlnirii, iar mai târziu, în templu. Ea era în mod exclusiv pentru Domnul, după cum este scris:

„Oricine va face tămâie asemenea ei, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul său” (Exod 30.38).

Tămâia trebuia pisată mărunt – o imagine a perfecțiunii lui Hristos. Cu privire la această descriere a tămâii, C. H. Mackintosh a scris: «Fiecare trăsătură a excelenței morale și-a găsit locul potrivit și perfecta măsură în Hristos. Nici o calitate nu a înlocuit-o pe alta și nu s-a amestecat cu alta; totul a fost perfect echilibrat, pur și sfânt, înălțând o mireasmă pe care nimeni n-a putut-o aprecia, decât Dumnezeu».

(preluat de la: https://discipol.wordpress.com)

Răspunsul la această întrebare este următorul: Hristos S-a întrupat pentru ca să moară pentru cei care urmau să creadă în El.

Un astfel de răspuns implică luarea în discuţie a lucrării Lui. Această lucrare este în strânsă legătură cu cine este El de fapt; iar întrebarea: „Ce a făcut El?” comportă în mod inevitabil explicarea naturii Sale unice de Dumnezeu-om. Am putea spune că natura Domnului Isus conferă sens lucrării Sale, iar lucrarea Sa, centrată în ispăşire, este singura temelie solidă a învăţăturii despre Persoana Sa.

Dumnezeu S-a făcut om în Hristos, deoarece numai cineva care era atât Dumnezeu, cât şi om putea realiza mântuirea. Întruparea Lui scoate în evidenţă valoarea pe care Dumnezeu o conferă vieţii umane. Viaţa a fost declarată valoroasă prin creaţie, dar păcatul a afectat-o. Întruparea, venind tocmai în miezul istoriei păcatului omenesc, indică faptul că Dumnezeu nu ne-a abandonat, ci ne iubeşte…

„Domnul are putere să-l întărească ca să stea” (Romani 14:4)

Al doilea pas pentru a-ți îmbunătăți stăpânirea de sine este să-ți lași trecutul în urmă. „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă …” (Filipeni 3:13-14). Acest verset demască o părere greșită care te poate împiedica să dobândești stăpânire de sine: odată ce ai parte de eșec, mereu vei eșua! Poate spui: „O, am încercat să înving acest obicei rău. De fapt, am încercat la nesfârșit. Probabil nu voi fi niciodată în stare să-l controlez.” Dar aceasta este o părere greșită. Pavel spune: „prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9).

Ai văzut vreodată un bebeluș care învață să umble? De multe ori cade, dar nu rămâne jos. Încearcă iar și iar și în cele din urmă reușește. Cât de departe crezi că va ajunge dacă ar renunța și ar spune:…

„Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta  lui însuși și momit” (Iacov 1:14)

În următoarele zile vom vorbi despre câteva modalități de îmbunătățire a stăpânirii de sine. lată primul pas: Acceptă responsabilitatea ta pentru  lipsa de autocontrol. Recunoaște-ți problema. Biblia spune: „fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit.

Principalul motiv pentru care faci ceva este pentru că îți place! Când știi că ceva este rău pentru tine, dar totuși faci lucrul acela, înseamnă că dorești. Uneori încercăm să ignorăm problema stăpânirii de sine sau s-o negăm: „Ce problemă? Eu n-am nici o problemă” sau „Așa sunt eu” sau „Toată lumea face așa.

Uneori dăm vina pe alții: „Dacă aș avea alți părinți” ‘sau „Diavolul m-a făcut s-o fac.” Câtă vreme îți irosești energia căutând scuze, nu poți face progrese. Iacov arată că ne place să urmăm calea minimei rezistente și de obicei…

Este ceasul cadourilor și al mulțumirii!

Vreau și eu să mulțumesc tuturor celor ce au arătat bunăvoință pentru apariția acestui blog și au dăruit ceva prin metoda ,,PayPal“ sugerată într-una din rubricile care apar constant pe coloana din partea dreaptă a ecranului. Dărnicia voastră v-a transformat în colaboratori ai noștri. Nu numai că am întreținut acest blog, dar am reușit să tipărim împreună în România încă două cărți: ,,Samuel – Chemarea ascultării“ și ,,Estera – Chemarea datoriei“. Le puteți găsi mai ales la Universitatea Emanuel din Oradea.

Dumnezeu va răsplăti investiția voastră în credincioșia Lui!

Deveniți parteneri la apariția acestui blog …