Încolo, fiul meu, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai termina și multă învățătură obosește trupul. Eclesiastul 12.12

Ce anume citim?

Despre vestitul batjocoritor și dușman al creștinilor, Voltaire, se spune că la vârsta de cinci ani a citit o poezie care glorifica necredința; impactul acelor versuri a fost hotărâtor pentru viața lui. Ce s-a ales de acel băiat? Un blestem pentru foarte mulți oameni, un slujitor al lui Satan! La capătul opus, marele evanghelist John Wesley a atribuit binecuvântata sa predare în slujba Domnului citirii unei cărți cu titlul: „Trăirea și moartea sfântă“.

Cărțile pe care le citești nu te lasă niciodată la fel; ele îți schimbă interiorul, fie apropiindu-te de Dumnezeu, fie îndepărtându-te de El. Este scris: „Gândurile celor cinstiți sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înșelăciune“ (Proverbe 12.5).

Au fost scrise și tipărite mii și…

I. Cum trebuie să fie presbiterii Bisericii? – Tit 1

Orice mișcare sau grupare umană urcă sau coboară în funcție de calitatea liderilor ei. Este important ca cei aleși să vegheze asupra adunărilor creștine să fie oameni de o mare calitate.

Cine-i alege pe unii creștini să fie liderii unei adunări locale? Răspunsul ni-l dă apostolul Pavel în dialogul cu presbiterii din Efes:

,,Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său“ (Fapte 20:28).

Presbiterii nu pot fi promovați printr-un vot de popularitate democratic bazat pe principiul majorității. Dacă ar fi fost așa, apostolul Pavel n-ar fi trebuit să-l lase în urma sa pe Tit ca să facă această lucrare. Ar fi putut simplu și repede să-i învețe pe cei din bisericile locale cum se ține o adunare generală. Interesant însă, în…

La întrebări grele se dau rar răspunsuri ușoare. John MacArthur, învinuit de calvinism și pus la colț de cei care l-au auzit ca face din mântuirea copiilor condiție a funcționării ca presbiter, încearcă să se explice. Strădania lui nu face însă decât să ilustreze cât de complicată este această problemă.

Deci, dacă Dumnezeu alege pe cine vrea, de ce-ar mai fi trașila răspundere părinții?

John face o pledoarie împotriva fatalismului pasiv.

++++

Now some people want to make this an issue of sovereign election. Whenever you get into this discussion, there’s a lot of discussion about this statement, by the way, a lot of it. And some people want to say, “Well, it certainly can’t mean you have to have converted children, because that’s all up to God’s election, that’s all God’s sovereignty. And if He doesn’t choose to elect your children, then you’re in real trouble.” Well, let me…

Un creștin este un om care trăiește la intersecția dintre două lumi, el fiind, în același timp, un om muritor și unul care are viața veșnică.

Paradoxul acesta este o realitate la care ne gândim prea puțin.

Pentru noi, eternitatea a început din momentul nașterii din nou. Avem încă de pe acum posibilități pe care alți oameni nu le au. Biblia le definește ca ,,degustări ale puterilor veacului viitor“ (Evrei 6:5).

Nu ne-am mutat încă acolo, dar eternitatea a venit ea la noi prin înnoirea lucrată de Duhul Sfânt. Am fost făcuți părtași firii dumnezeiești. Creștem și ne maturizăm ,,în omul dinlăuntru“.

,,Căci, dacă este cineva în Christos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ (2 Cor. 5:17).

,,Căci în Christos Isus nici tăierea împrejur şi nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură 

Anul trecut și anul acesta, studiile de vineri seara de la Bethel au fost și sunt dedicate epistolelor pastorale. Am ajuns la epistola apostolului Pavel către Tit. Nu știam că mai am așa de multe lucruri de învățat din ea! Iată doar câteva din ele.

+++

Introducere – Tit 1:1-4

Aceste patru versete conțin una din cele mai lungi fraze din Noul Testament. Ea este complexă, contorsionată și, pentru foarte mulți, confuză. De ce și-a început apostolul epistola astfel?

Putem da un răspuns în trei părți: fraza este contorsionată, ne-necesară, dar devine necesară în contextul istoric și este o extraordinară sursă de informații.

Introducerea aceasta este greu de citit dintr-o suflare, și mai greu de înțeles și aproape cu neputință de memorat. Întreaga epistolă adresată lui Tit este echivalentul unui rezumat al celorlalte epistole pastorale. Cuvintele sunt înghesuite, iar apostolul se silește să spună foarte mult în cât mai puțin spațiu.

Source: Interviu cu Sebastian Vaduva: „Oradea si-a creat singura handicapul…

(prelucrare dupa Stott)

Chiar toate si totul trebuie acceptat fara discermanant in Bisericile romane de dupa “revolutie” ?

Post modernismul isi are si el … “falitii” lui. Cineva trebuie sa mai scrie cu creta pe trotuarele drumurilor noastre cateva semne de circulatie. Iata contributia unui teolog plin de bun simt si de evlavie.

“Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos;
toate lucrurile imi sunt ingaduite,
dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine”

“Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.
Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc” – 1 Corint. 6:12; 10:23

Apostolul Pavel a fost prin excelenta un apologet al crestinismului. Mintea lui patrunzatoare era la curent cu toata gindirea vremii. Educatia erveiasca il familiarizase cu cele mai inalte si mai distilate concepte religioase. Cetatenia romana si simpatia lui pentru Roma ii daruise viziunea imperiului. Pasiunea pentru cunoastere il deprinsese…