Peste patruzeci de ani, (lui Moise) i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.omnul i-a zis: „… Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt“.(Faptele apostolilor 7:30, 33-34)

Patruzeci de ani au fost o perioadă lungă de timp ca să aştepţi să te pregăteşti pentru o mare misiune.

Totuşi, când Dumnezeu întârzie, El nu este inactiv. Acesta este momentul când El Îşi pregăteşte instrumentele Sale şi ne maturizează puterea. Apoi, la momentul potrivit, ne vom ridica şi vom fi gata pentru lucrarea noastră.

Chiar şi Isus din Nazaret a avut treizeci de ani de viaţă privată, crescând în înţelepciune înainte să-Şi înceapă lucrarea Lui publică. John Henry Jowett

Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată.

El cheltuieşte ani ca să-i pregătească pe aceia pe care are de gând să-i…

L-am auzit pe Cristian Barbosu cu mesajul lui pentru cei din izolarea indepărtată și unul din versetele citate de el mi-a trezit în minte amintiri scumpe. Este vorba despre sfatul pe care ni l-a dat apostolul Pavel:

„Şi aruncaţiasupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7).

M-am dus la nenea Richard Wurmbrand cu o problemă care mă încărcase cu îngrijorare. Ne-am rugat, dar mie nu mi-a trecut. El mi-a zis: „Ce-ai făcut acum, le-ai luat iar?“

Sunt multe lucruri „de aruncat“ de care ne-am despărțit în viață. De ce n-am face la fel și cu grijurile noastre?

Pavel folosește intenționat un verb care implică despărțire: „auncați asupra Lui“. Nu ne spune să „le punem cu grijă“ sau să le „așezăm“, ci ne îndeamnă să ne despărțim de ele: „aruncați-le asupra Lui!“

Ușor de spus, greu de făcut!

Vorba unui prieten sincer și…

Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru … dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât  aveţi parte de patimile lui Hristos. (1 Petru 4:12-13)

Multe ore de aşteptare au fost necesare pentru ca harfa lui David să fie îmbogăţită cu cântece. Şi orele de aşteptare în pustietate ne vor da psalmi de „mulţumire şi cântări de laudă“ (Isaia 51:3). Inimile celor descurajaţi de aici de jos vor fi ridicate, şi în casa cerească a Tatălui nostru se va aduce bucuria.

Ce pregătire a avut fiul lui Iese, David, pentru a compune cântări cum nimeni nu mai auzise vreodată pe pământ? A fost persecuţia păcătoasă pe care a îndurat-o din mâna celor răi care a dat naştere strigătelor lui după ajutorul lui Dumnezeu. Apoi slaba speranţă a lui David în bunătatea lui Dumnezeu a înflorit în cântări pline de bucurie, care proclamau măreţele izbăviri ale Domnului şi multiplele Lui îndurări…

It is my great honor to declare Sunday, March 15th as National Day of Prayer. We are a Country that, throughout our history,
has looked to God for protectiom and strength in times like these…

No matter where you may be, I encourage you to turn towards prayer in act of faith. Together, we will easily PREVAIL!

________

Am marea onoare să declar Duminică, 15 Martie, ca Zi Națională de Rugăciune. Suntem o Țară care, de-a lungul istoriei noastre, L-a privit pe Dumnezeu ca protector și sprijin în momente ca acestea…

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:3)

Următoarea istorisire a fost relatată de doamna Charles H. Spurgeon, care a suferit grozav din cauza sănătăţii şubrede, mai mult de douăzeci şi cinci de ani:

„La sfârşitul unei zile triste şi mohorâte, mă odihneam în fotoliul meu în timp ce întunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi plăcută, puţin din întunericul de afară parcă se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală. În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conduce picioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă.

Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ce îngăduie această slăbiciune…