Harul Meu îţi este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)
Mai deunăzi, călăream spre casă după o zi grea de muncă. Eram foarte obosit şi adânc deprimat, când deodată, iute ca săgeata unui fulger luminos, a venit la mine versetul: „Harul Meu îţi este de ajuns“.
Când am ajuns acasă, l-am căutat în Cuvânt, şi în final a venit la mine astfel: „Harul Meu îţi este de ajuns“. Răspunsul meu a fost să spun: „Da, Doamne, ar fi trebuit să mă gândesc că este!“ Apoi am izbucnit în râs.
Până-n momentul acela, nu înţelesesem niciodată ce a fost cu râsul acela al lui Avraam. Acest verset părea să facă necredinţa total absurdă.
Mi-am imaginat un peştişor însetat care era neliniştit că, dacă va continua să bea apă din râu, râul va seca; iar Tatăl Râu spunea: „Bea cât vrei, peştişorule; râul meu îţi este de ajuns“.
De asemenea m-am gândit…
View original post 100 more words