Identitatea noastră este construită pe sexualitatea noastră.

Duşmanul nostru (diavolul) ştie că dacă ne atinge aici, atunci lovitura poate fi mortală. Dacă ne poate perverti identitatea la nivelul de bază, atunci poate lua cu asaltchiar sâmburele şi fundamentul a ceea ce suntem noi. Masculinitatea şi feminitatea, în combinaţie cu spiritualitatea noastră definesc chiar esenţa noastră ca persoane. Sexualitatea şi spiritualitatea formează chiar centrul nostru de creştere. Împreună, ele formează nucleul vieţii care generează creşterea şi energia necesare pentru a construi şi a realimenta intern viaţa şi pentru a o dezvolta extern. Dacă acel centru de creştere este afectat, atunci sunt afectate creşterea şi dezvoltarea oricărei alte arii, pentru că esenţa centrului de creştere se infiltrează în fiecare dimensiune şi nivel al individului.

Da, există așa ceva. N-am văzut-o până anul acesta. Pe lângă Pilat și sutașul de la poalele crucii, Dumnezeu ne-a pus la îndemână și mărturia lui …Iuda!

Isus a fost legat și stătea înaintea lor ca un făcător de rele. Iuda a fost şi el acolo şi când a văzut că Isus este condamnat la moarte i-a părut rău pentru ce a făcut și a adus prețul vânzării înapoi bătrânilor și marelui preot:

„Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.”

Prin aceasta și trădătorul a trebuit să recunoască nevinovăţia Lui Isus. Dar și aceasta a scos la iveală inima lor împietrită. Ei au spus:

„Ce ne pasă nouă? Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. El era unul din cei doisprezece“.

Iuda a stat cu Fiul lui Dumnezeu aproximativ trei ani. Zi de zi, acest om a văzut ce a făcut Domnul Isus…

Sper să rămân la voi un timp, dacă Domnul va îngădui. Dar voi rămâne în Efes până la Cincizecime, pentru că mi s-a deschis  o ușă mare și cu folos, și adversari sunt mulți. (1 Corinteni 16.7-9)

O ușă deschisă (1)

Cu trei sau patru ani mai devreme, Pavel petrecuse ceva timp în Corint. Acum le scria creștinilor de acolo, tratând diferite subiecte. El își încheie epistola spunându-le că intenționa să-i viziteze, însă că hotărâse să mai stea o vreme în Efes.

Cum știe un lucrător al Domnului ce să facă și unde să meargă?

Citind această epistolă a lui Pavel trimisă corintenilor, devine clar faptul că ei aveau nevoie de ajutorul lui. Aveau o mulțime de probleme, cauzate de mândrie, de imoralitate și de dezordine în strângerile laolaltă. Cei bogați îi disprețuiau pe cei săraci, cei care aveau daruri se făleau cu ele, iar cei cu înțelepciune spirituală erau…

Ne-am obișnuit cu slova, dar arar ne întâlnim cu Duul care dă viață. Este experiența mea și prbabil și a unora dintre voi.

Ne pregătim de Paște și citim textele consacrate. Nu e ușor să predici în aceeași adunare 39 de ani și să te mai asculte fără să âi plictisești cu aceleași predici.

Mi-a răsărit înainte frumusețea unei expresi pe care mi-e teamă că am înțeles-o greșit până acuma.

„V-amspus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi,Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).

Cine spune aceste cuvinte? Când le spune? Ce vrea să ne comunice?

I. Oricât de paradoxal pare, acest „am biruit“ sunt cuvintele Unuia care urma să fie prins și cundamnat la moarte de ceea ce El numește generic “lumea“.

Finalul incursiuni în Ierusalim pentru praznic va fi aparent o înfrângere totală, un falliment total. Știind…

Legea „egalității”. Un proiect de lege foarte periculos e pe traseul legislativ în America. Pretinde a promova egalitatea, dar discriminează creștinii: LINK

Portugalia – eutanasie. Curtea Constituțională a Portugaliei declară neconstituțională legea eutanasiei, recent adoptată: LINK

Poliamoria. Poliamoria face „progrese” în America: LINK

Avortiști agresivi. Un grup de activiști pro-avort au întrerupt slujba religioasă într-o biserică catolică din Ohio: LINK

Reclădirea culturii familiale. Oferim recenzia unei cărți ieșite de sub tipar care propune reconstrucția unei culturi pro-familie în Occident: LINK

Dar ei, după ce au auzit aceste cuvinte, ieșeau unul câte
unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă.
Și a rămas Isus singur și femeia stând în mijloc.
Ioan 8.9
„Dar ei … ieșeau“, nu toți deodată, ci „unul câte unul“. Conștiința este o chestiune individuală. Dacă ar fi rămas, ar fi trebuit să-și rupă hainele și să mărturisească toți că sunt păcătoși, însă nu erau pregătiți pentru aceasta. Au fost dați cu totul de rușine și a plecat fiecare la treaba lui. Lumina lumii strălucea cu putere, iar acești oameni amuțiți nu puteau suferi strălucirea ei. Așa că au plecat și au lăsat-o pe sărmana păcătoasă singură cu Isus.

Binecuvântat moment pentru ea! Toți acuzatorii ei plecaseră, nu mai era nicio sentință, nicio condamnare, nicio piatră a judecății. De ce oare? Nu era ea o păcătoasă? Ba da, și încă una prinsă asupra faptului! Nu…

“fiecare la timpul și la locul lui a fost Dumnezeu ce se-ngrijea de cele mai bune condiții de trai, judeca ce-i bine și ce-i rău în tot ce face omul și indica până și gândurile ce trebuiau să-i populeze mintea muritorului de rând” – Ion Gheorghe Maurer (1902-2000), fost prim-ministru al României

Pînă acum, după toate normele bunului simț, știam că gândirea naște limbajul. Acum, se pare, autoritățile cele mai înalte ale lumii, în numele “corectitudinii politice”, caută să impună un nou limbaj, pentru a modifica gîndirea.