Suntem bolnavi cu stomacul pentru că ne stresăm pentru lucruri pe care Dumnezeu a promis că ni le va da ca prin somn. El nu a zis să ne complacem în lene, ci să muncim, iar când punem capul pe pernă să-i lăsăm Lui datoriile, urletele șefului, mâinile întinse ale copiilor, dorințele soției și orice altă sarcină, căci Biblia ne spune “ajunge zilei necazul ei”. Cel mai ușor să zbori spre zări liniștite este ca uneori să-ți pui telefonul pe “mod avion”. Cum îți este stomacul?

Suntem bolnavi la nivelul minții din cauza fricilor, problema noastră este că după ce că viața ne bombardează cu doze de frică, mai căutăm și în media tot subiectele pline de frică și groază. Ne panicăm că ei ne cresc prețurile, dar uităm că avem un Dumnezeu care ne crește veniturile. Ne hrănim cu frici și așteptăm să crească în noi curaj, imposibil. Ținem Bibliile închise și pe Hristos în afara gândurilor noastre și ne așteptăm la gânduri bune, dar ne vin doar gânduri rele pline de venin. Cum îți este mintea?

Suntem bolnavi de inimă, avem de tineri inimi bătrâne pentru că ne încleștăm dinții și pumnii prea des scrâșnind de mânie. Am uitat că inima nu se hrănește doar cu sânge, ci și cu iubire, bunătate, blândețe și altruism. Vrem inimi bune, dar doar carnea să fie bună, ce simte nu ne pasă. Am uitat că inima nu-i doar un mușchi, ci e simțire, e plămădită tainic cu emoții dintre cele mai fine, iar când e turată la maxim de ură, țipete, neiertare și răutate, ea obosește. Iar când obosește nu ne anunță, ci, cu încăpățânare spune stop și n-o mai ia din loc. Tu ce inimă ai?

“Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuinţa mea.” Psalmul 4:8

Cu prețuire,

Toni Berbece