Când spunem “influencers”, ne gândim la oamenii cu audiență mare pe rețelele de socializare. După standardele de azi, cei care au între 40,000 și 1 milion de „followers”, sunt „macro -influencers”, iar cei care au între 1,000 și 40,000 de „followers”, sunt „micro – influencers”. Dacă ar fi să traducem cuvântul „influencer”, direct din latină (influentia), am spune ceva de genul: „care curge în”. De aceea, mie îmi place să mă gândesc la un „influencer”, mai mult ca la o persoană care-mi prezintă o informație, făcând o analiză, trăgând anumite concluzi și urmărind un anume scop. De fapt, chiar și eu am un scop ascultându-l, și anume, acela de a mă informa, de a cerceta anumite lucruri, ca să-mi formulez o opinie personală. Informația pe care o primesc este filtrată de mine ascultătorul, și în funcție de filtrele pe care le folosesc, poate fi acceptată sau respinsă.

O altă definiție pentru “influencer” este aceasta: “o persoană care are puterea de a influența alte persoane să gândească, sau să acționeze, într-un fel sau în altul”. Am putea spune că un „influencer” produce schimbări de gândire și de comportament, ba chiar declanșează o mișcare, fără a forța în mod direct, pentru înfăptuirea lor. Astăzi se duce o luptă clară și intensă pentru influențarea deciziilor, conform diferitelor agende politice, sociale sau economice. Dar totuși, noi suntem persoane libere, raționale, care gândim și luăm hotărâri pe bază de convingeri, de valori și de scopurile pe care le urmărim.

Noi, ca și creștini, avem un fundament stabil, la baza căruia stă Scriptura și Duhul Sfânt, care ne dă discernământ și care ne modelează gândirea. Nu suntem în necunoștință de planurile celui rău, acelea de a distorsiona adevărul și de a infiltra gânduri străine de gândul lui Hristos între noi. De aceea, noi suntem vigilenți și cercetăm tot ce auzim, ca să vedem dacă se aliniază Scripturii sau nu.

Am observat figuri proeminente, care se ocupă cu dezbaterea subiectelor de zi cu zi, cum ar fi Vaccinul pentru Covid, căderea lui Ravi Zacharias, alegerile din America, situația spitalelor din România și multe altele de genul acesta. Nu consider că făcând aceasta ar fi un lucru rău, mai ales când discernământul și înțelepciunea care vine de sus pot fi auzite în glasul lor. Dar baza noastră trebuie să fie totdeauna Scriptura și călăuzirea personală a Duhului Sfânt. Totuși, utându-mă la unii dintre acești vorbitori, cred că aceștia au o chemare cu mult mai înaltă decât a dezbate știrile. Nu știrile de ultimă oră, nu despicarea firului în patru, nu politica și nu viața economică sunt pe primul loc în căutările noastre. Nu greșelile altora, nu dezastrele planetei, ci Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui trebuie să fie primordiale. Domnul Isus ne spune în Matei 6:33: “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Observ un fenomen în jurul meu, fenomen care ia amploare din ce în ce mai mult. Văd cum unii creștini s-au lipit de un „influencer”, așa cum alții s-au lipit de Google, sau de Siri, ca să primească informația, gata digerată, la orice subiect. Dacă se ivește o dilemă, unii ascultă pe „influencer” și spun și ei exact la fel, fără să se mai sinchisească să gândească un pic, pentru ei, să se roage, sau să cerceteze Scriptura. Slavă Domnului pentru “influencers” duhovnicești! Dar dacă cumva ei dispar, sau dacă o iau razna, ce fac cei care-și hrănesc gândirea doar cu formule digerate de alții? Dacă ar veni o persecuție puternică peste omenire, ceea ce eu cred că se va întâmpla în curând, cum vom sta în picioare? Cum vom rezista anchetelor, presiunilor și altor manevre a celor care vor să ne influențeze la rău? Nu ar trebuie să învățăm să gândim pentru noi, să ne învățăm copiii să gânească? Nu ar trebui să folosim discernământul care vine de la Dumnezeu și încredințarea personală pentru a lua decizii? De aceea, am pe inimă să discutăm câteva aspecte care implică gândirea noastră și felul în care ne raportăm la cei cărora le deschidem ușa, ca să ne toarne în minte gândurile lor.

DECIZIA O IEI TU PERSONAL

Decizia finală, de a acționa sau nu, pe baza informație prezentate, este a ta, și nu ți-o poate lua nimeni. Asumarea responsabilității pentru gândurile și acțiunile noastre, nu putem să o aruncăm pe seama nimănui. Și totuși, sunt persoane care doresc ca alții să gândească și să ia decizii pentru ei.

Decizia de a acționa sau nu, este a mea. De asemenea, tot eu voi suporta și consecințele deciziilor mele, indiferent cum am ajuns să gândesc sau să acționez, într-un anume fel, sau altul. Eu trebuie să cercetez dacă informația primită este adevăr, sau dacă este o minciună, iar ca urmare, încerc să nu iau decizii pripite. Eu trebuie să mă feresc de tot ce se pare rău. Iar dacă nu o fac, nu pot să dau din umeri și să spun: „Eu am făcut ce-am făcut, pentru că așa mi-a spus cutare sau cutare!” Această metodă, de a da vina pe altul și de a nu-ți asuma responsabilitatea pentru propria vină, este populară în zile noastre, dar nu este o metodă nouă.

Omul a fost creat de Dumnezeu cu rațiune și cu libertate de alegere. Noi, oamenii, avem libertatea de a alege să credem sau să nu credem, sau pe cine să credem sau să nu credem. În mintea ta curg tot felul de informații, pe diferite canale, iar cel care analizează aceste informații și influențează o decizie sau alta, e nimeni altul decât “tu”. De aceea, este important ca Biblia să fie informația care-ți este cea mai cunoscută, cea mai dragă și abundentă în mintea ta, pentru ca atunci când vei auzi ceva contrar Scripturii, să poţi distinge, imediat, că nu este vocea Păstorului bun și astfel nu vei merge după învățături greșite.

Nici un „influencer”, cât de mare și puternic ar fi, nu poate trece peste libertatea ta de a alege, libertate primită de la Dumnezeu. Aș dori să ne uităm la acest subiect prin perspectiva Scripturii, și aș dori să începem de la prima decizie luată de om, sub influența unor informații primite.

“Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2: 15-17)

„Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. „El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grăădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.”  (Geneza 3:1-6)

Continue reading: luminipentrusuflet.com