Acasă la tatăl meu, la ţară, este un dulap mic lângă şemineu, unde ţinem bastoanele sau toiegele a câtorva generaţii ale familiei noastre. În timpul vizitelor mele la casa părintească, când eu şi tatăl meu obişnuim să ieşim la o plimbare, deseori mergem la dulap şi ne luăm toiegele potrivite pentru această ocazie. Şi de fiecare dată când făceam asta, îmi revenea în minte cum Cuvântul lui Dumnezeu este un toiag.

În timpul războiului, când experimentam o perioadă descurajantă şi plină de pericole iminente, versetul „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul“ (Psalmul 112:7) era un toiag cu care umblam în multe din acele zile negre.

Când copilul nostru a murit şi am rămas cu inimile zdrobite, am găsit un alt toiag în promisiunea: „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia“ (Psalmul 30:5).

Când am fost nevoit să plec departe de casă pentru un an din cauza sănătăţii mele precare, fără să ştiu dacă Dumnezeu îmi va îngădui vreodată să mă întorc acasă şi să muncesc din nou, am ales acest toiag, care nu s-a rupt niciodată: „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, … gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde“ (Ieremia 29:11).

În momente de pericol iminent sau îndoială, când judecata omenească pare să nu mai aibă valoare, am mers înainte uşor cu acest toiag: „În seninătate şi încredere va fi tăria voastră“ (Isaia 30:15). Şi-n situaţii critice, urgente, când nu mai era timp pentru deliberare sau acţiune, acest toiag niciodată nu m-a dezamăgit: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grăbi să fugă“ (Isaia 28:16).   Abbott Benjamin Vaughan, din The Outlook

Soţia lui Martin Luther spunea: „N-aş fi cunoscut niciodată semnificaţia anumitor psalmi, n-aş fi ajuns să apreciez anumite dificultăţi, sau să cunosc frământările interioare ale sufletului;  n-aş fi înţeles niciodată cum se practică viaţa de credinţă şi cum se slujeşte, dacă Dumnezeu n-ar fi adus necazuri în viaţa mea“. Este foarte adevărat că nuiaua lui Dumnezeu este asemenea unui băţ indicator al învăţătorului pentru un copil, indicând o literă pentru ca elevul s-o remarce. În acelaşi fel, Dumnezeu ne arată multe lecţii preţioase pe care nu le-am putea învăţa altfel.  selectat

Dumnezeu trimite întotdeauna toiagul Său împreună cu nuiaua Sa.

“Încălţămintea ta să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale!“ (Deuteronom 33:25 KJV).

Fiecare din noi poate fi sigur că dacă Dumnezeu ne trimite pe cărări stâncoase, El ne va da încălţăminte rezistentă. El nu ne va trimite niciodată într-o călătorie fără să ne echipeze corespunzător. Alexander Maclaren

Sursa: https://barzilaiendan.com/2020/01/24/toiagul-si-nuiaua-ta-ma-mangaie-psalmul-234/