John Bevere: Despre capcana înșelătoare (jignirea, ofensa)

Trebuie să fim pregătiți și înarmați pentru a face față jignirilor, fiindcă răspunsul nostru în fața jignirii stabilește care ne va fi viitorul!

CAPCANA ÎNȘELĂTOARE

de John Bevere – un subcapitol din cartea Momeala Satanei

Grecescul pentru a jigni din Luca 17:1 vine de la cuvântul “skandalon”. Sensul original al acestuia se referea la acea parte a capcanei de care se agață momeala. Prin urmare, cuvântul vizează așezarea unei capcane în calea civa. În Noul Testament, e descrie deseori o cursă folosită de dușman. Jigirea este o unealtă prin care Diavolul îi robește pe oameni. Pavel îl învață pe tânărul Timotei:

Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia. (2 Timotei:24-6)

Cei care au de-a face cu certurile și cu împotrivirile cad în capcană și ajung prizonieri ai voii Diavolului. Mai îngrijorător este faptul că nici măcar nu sunt conștienți de captivitatea lor! Asemeni fiului risipitor, trebuie să-și vină în fire și să-și vadă adevărata stare. Ei nu își dau seama că revarsă în afară mai degrabă ape amare, decât curate. Când un om cade pradă înșeșăciunii Diavolului, el crede că are dreptate, deși nu este așa.

Indiferent care ar fi situașia fiecăruia, îi putem împărți pe toți cei care sunt victime ale vreunei jigniri în două mari categorii: (1) cei care au fost nedreptățiți și (2) cei care cred că au fost nedreptățiți. Cei din a doua categorie cred din toată inima că li s-a făcut o nedreptate. Deseori, concluziile lor se bazează pe informații lipsite de acuratețe. Sau informațiile lor sunt demne de încredere, dar concluzia este distorsionată. Oricare ar fi situația, acești oameni suferă, iar puterea lor de înțelegere este întunecată. Ei judecă pe baza presupunerilor, a aparențelor și a zvonurilor.

ADEVĂRATA STARE A INIMII

Unul dintre modurile în care dușmanul păstrează pe cineva în capcana jignirii este acela de a ține ofensa ascunsă, acoperită cu mândrie. Mândria de va împiedeca să-ți recunoști adevărata stare.

Cândva am fost rănit adânc de câțiva lucrători creștini. Cei din jur îmi spuneau: “Nu ne vine să credem că ți-au putut face așa ceva. Nu suferi?”

Iar eu le răspundeam în grabă: “Nu, mă simt bine. Nu sufăr.” Știam că e greșit să te simți ofensat, așa că negam realitatea și o îngropam mai adânc. Mă convingeam pe mine însumi că nu sunt rănit, deși eram. Mândria masca adevărata stare a inimii mele.

Mândria te împiedecă să dai piept cu adevărul. Distorsionează modul în care vezi realitatea. Nu te schimbi niciodată când crezi că totul merge bine. Mândria îți împietrește inima și îți încețoșează ochii înțelegerii. Te împiedecă să ajungi al acea schimbare a inimii – pocăința – care te face liber (vezi 2 Timotei 2:24-26).

Mândria te  face sî te vezi în postura de victimă. Atitudinea ta devine următoarea: “Am fost tratat incorect și judecat greșit; prin urmare, comportamentul meu este îndreptățit.” Fiindcă ești convins că ești nevinovat și acuzat pe nedrept, nu acorzi celorlalți iertarea. Deși adevărata stare a inimii tale este ascunsă de ochii tăi, ea nu este ascunsă și de Dumnezeu. Simplul fapt că ai fost tratat incorect nu-ți dă dreptul să păstrezi jignirea în inima ta. Două greșeli puse laolaltă nu produc un rezultat bun!

REMEDIUL

În cartea Apocalipsa, Isus se adresa bisericii din Laodicea arătând mai întâi credincioșilor modul în care aceștia se vedeau pe ei înșiși (bogați, prosperi, neducând lipsă de nimic), pentru ca mai apoi să scoată la lumină adevărata lor stare: ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi (Apocalipsa 3:14-20). Acești oameni confundaseră puterea financiară cu cea spirituală. Mândria le ascundea adevărata stare.

Mulți se află astăzi în aceeași situație.Nu-și văd adevărta stare a inimii, așa cum eu nu eram capabil să văd resentimentul pe care-l nutream față de acei lucrători. Mă convisesem pe mine însumi că nu eram rănit. Isus le-a spus celor din Laodicea cum să se elibereze din amăgirea îb care se cufundaseră: să cumpere aur de la Dumnezeu și să-și vadă adevărata stare.

 

Cumpără aur de la Dumnezeu

Prima instrucțiune a lui Isus pentru eliberarea din prinsoarea amăgirii era aceea de a cumpăra de la El “aur curățit prin foc” (Apocalipsa 3:18).

Aurul curățit prin foc este moale și maleabil, fără impurități și nu ruginește. Doar când este amestecat cu alte metale (cupru, fier, nichel și altele), aurul devine dur. Amestecul acesta se numește aliaj. Cu cât este mai mare procentajul celorlalte metale, cu atât aurul devine mai dur. Cu cât este mai mic procentajul aliajelor, cu atât este aurul mai moale și mai ușor de prelucrat.

Putem observa imediat paralelal. O inimă curată este asemeni aurului curat: moale, maleabilă și flezibilă. Evrei 3:13 afirmă că inima se împietrește prin înșelăciunea păcatului! Dacă nu abordăm problema jignirii suferite, aceasta va da naștere roadelor păcatului, precum amărăciunea, mânia și resentimentele. Aceste substanțe adăugate în inima noastră o împetresc, așa cum aleajele fac aurul mai dur. Aceasta reduce sau îndepărtează cu totul caracterul maleabil, aducând cu sine lipsa sensibilității. Vom deveni incapabili să auzim glasul lui Dumnezeu. Vederea noastră va fi întunecată. Acesta este mediul perfect pentru instalarea înșelăciunii.

Primul pas în rafinarea aurului este acela de a-l transforma în pulbere și de a-l amesteca apoi cu o substanță de purificare. Amestecul este pus în furnal și topit la temperaturi ridicate. Aliajele și impuritățile se coagulează în jurul celeilalte substanțe și se ridică la suprafață. Aurul, care este mai greu, rămâne la fund. Impuritățile sau zgura (precum cuprul, fierul și zincul, amestecate cu substanța de purificare) sunt îndepărtate, rămânând astfel metalul curat.

Să vedem acum ce spune Dumnezeu:

Iată, te-am pus în cuptor, dar nu te-am găsit argint; te-am lămurit în cuptorul urgiei. (Isaia 48:10)

În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos. (1 Petru 1:6-7)

Dumnezeu purifică prin durere, prin încercări și prin necazuri, a căror dogoare înlătură impuritățile, precum lipsa iertării, vrajba, amărăciunea, mânia, invidia și altele asemenea lor, din caracterul lui Dumnezeu care trebuie să se oglindească în viața noastră.

Păcatul se ascunde cu ușurință acolo unde lipsește dogoarea încecărilor și a durerilor. În vremuri de prosperitate și de succes, chiar și cei răi par buni și generoși. Dar, sub dogoarea încercărilor, impuritățile ies la suprafață.

A fost o perioadă în viața mea în care am trecut prin încercări mai intense ca niciodată. Am devenit asprun și dur cu cei care-mi erau cei mai apropiați. Familia mea și prietenii au început să mă evite.

Am strigat către Domnul: “De unde vine toată mânia aceasta? Nu era aici înainte!”

Domnul mi-a răspuns: “Fiule, impuritățile ies la iveală doar atunci când aurul este topit.” Apoi mi-a pus o întrebare care mi-a schimbat viața: “Poți vedea impuritățile din aur înainte ca acesta să fie pus în foc?”

“Nu”, am răspuns eu.

“Dar aceasta nu înseamnă că nu erau acolo”, a spus El.

“Când te-a lovit focul încercărilor, impuritățile acestea au ieșit la suprafață. Chiar dacă ele erau ascunse de ochii tăi, ele au fost mereu vizibile pentru Mine. Acum stai în fața unei alegeri care-ți va stabili viitorul. Poți rămâne în starea aceasta de mânie, dând vin ape soția ta, pe prieteni, pe pastor și pe oamenii cu care lucrezi, sau poți vedea această zgură a păcatului așa cum este ea și te poți pocăi, poți primi iertarea, iar Eu voi îndepărta impuritățile acestea din viața ta.

Vezi-ți adevărata stare

Isus a spus că abilitatea de a vedea corect este o altă cheie a eliberării din prinsoarea amăgirii. Deseori, când suntem jigniți, ne considerăm victim și dăm vin ape cei care ne-au rănit. Credem că amărăciunea, neiertarea, mania, invidia și resentimentele care ies la suprafață sunt îndreptățite. Uneori suntem iritați chiar și de cei care ne aduc aminte de oamenii care ne-au rănit. Acesta este motivul pentru care Isus ne sfătuiește să cumpărăm de la El alifie, ca să ne ungem ochii și să vedem (Apocalipsa 3:18). Ce să vedem? Care este adevărata noastră stare! Doar așa putem să fim plini de râvnă și ne putem pocăi, așa cum poruncea Isus mai departe. Te vei pocăi doar atunci când vei înceta să-i mai învinovățești pe alții.

Când dăm vin ape alții și când ne apărăm propria poziție, suntem orbi. Căutăm să îndepărtăm paiul din ochiul fratelui nostrum, în vreme ce noi avem o bârnă în propriul ochi. Descoperirea adevărului este cea care ne adduce eliberarea. Când Duhul lui Dumnezeu ne arată păcatul nostrum, El o face întotdeauna în așa fel încât acesta pare separate de noi, fapt care duce la convingerea de păcat, nu la condamnare.

Rugăciunea mea este ca, în timp ce citești cartea aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu să-ți lumineze ochii minții, ca să-ți vezi adevărata stare și să fii eliberat de orice jignire pe care o păstrezi în inimă. Nu lăsa ca mândria să te împiedice să vezi și să te pocăiești.

Sursa: https://cloudlibrary.org/ro/

———————————————–

Citiți AICI cartea Momeala Satanei și alte cărți de John Bevere, în limba pe care o doriți!

One thought on “John Bevere: Despre capcana înșelătoare (jignirea, ofensa)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.