Toni Berbece: Atacuri de panică, anxietate și depresie la copii din cauza telefonului

Mi-a scris o mămică care mi-a cerut un sfat cu privire la copilul ei care abia trecut în clasa a V-a nu mai vrea să continue școala din cauza faptului că este dependent de telefon, efectiv fără el nu poate sta cum nu poate sta fumătorul fără o țigară mai multe ore. Psihologul i-a dat deja verdictul, psihicul lui este mult prea afectat de dependența de telefon. Mama se întreabă: “Ce e de făcut?” Ca ea sunt alte milioane de mame pe întregul pământ. Iată câteva sfaturi:

1. Nu vă grăbiți să le dați telefoane copiilor pentru a-i calma. Adesea sărim cu telefonul în ochii copiilor imediat cum aceștia încep să plângă. Deci ei capătă o dependență din cauza noastră. Ei nu ar fi cerut telefonul dacă noi nu le-am fi comunicat indirect că telefonul este soluția relaxării lor. Există sute de moduri de a-i liniști sau de a le ocupa timpul. Când plâng te poți juca cu ei, le poți citi (apropo, povestirile din Biblie sunt superbe si exista Biblia pentru copii, scrisa pe întelesul lor si cu imagini), le poți arăta diverse lucruri sau jocuri interesante cum ar fi lego potrivit vârstei, plasteslina, pictura, cântatul, etc. Nu-i privați pe copii de o viață activă dându-le telefoane. Luați-i cu voi la cumpărături, scoteți-i în parc, înscrieți-i la activități sportive și culturale, faceți orice cu ei și pentru ei ca să-i țineți departe de tehnologie.

2. Nu vă grăbiți să le cumpărați telefoane. Am văzut că astăzi dotarea copilului cu ultima generație de telefoane este mândria părintelui și afirmarea statutului economic, nu și a celui mintal. Când te bucuri că în clasa a I-a copilul tău are pe mână permanent un iPhone ultimul model cu full internet este de fapt o inconștiență. Copiii trebuie să nu aibă acces permanent la aceste surse de conectate cu lumea virtuală, care pot deveni dependețe și care le pot afecta creierul pe termen lung sau chiar iremediabil.

3. Nu îi faceți pe copii dependenți de voi prin telefon. Azi părinții dezvoltă o paranoia față de copii sunându-i în fiecare pauză și alarmându-se când copilul nu răspunde la al 10-le-a apel al zilei. Văd părinți care-și lasă copiii la școală și apoi cu o disperare demnă de filmul Titanic, când se despărțeau unii de alții în fața morții iminente, le fac semne și le spun în șoaptă: Să mă suni oricând simți, să răspunzi când te sun, vezi unde ții telefonul, să-l ai lângă tine!” Lasă-ți copilul să-și creeze capacitatea de a se descurca fără a fi nevoit să o sune imediat pe mami. Văd copii de clasa a VI-a a VII-a care la orice “altercație” își sună mămica sau tăticul, iar apoi văd la cancelarie părinți disperați și profesori obosiți de mici incidente dintre copii, pentru că între părinți și copii e o linie 112 de care se abuzează. Eu aș interzice total telefoanele în școală. Noi cum ne-am descurcat mii de generații fără?

Așadar, alegeți să spuneți nu telefoanelor în viețile copiilor. Am fost recent martor la momentul în care niște părinți cumpărau adolescentei lor un telefon doar cu butoane care era strict pentru când ieșea de la școală. Acea domnișoară nu va muri, nici nu va face crize, nici nu va fugi de acasă. Făceți-vă curaj sa le reduceți timpul și accesul copiilor la telefoane.

Cu prețuire,

Toni Berbece

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.