Majoritatea ateilor cu care în decursul anilor am vorbit, nu intră în discuții ca să demonstreze că Dumnezeu nu există, deoarece n-au dovezi în acest sens, ci ca să ironizeze și să lupte împotriva Dumnezeului revelat în Scriptură.
Vă voi da câteva puncte comune pe care le-am întâlnit pe multe grupuri și care le-am văzut majoritare în discuțiile avute sau văzute dintre atei și creștini:

1. Orice ateu când începi o discuție cu el, o să înceapă să atace și să ironizeze persoana cu care vorbește pe baza gramaticii limbii.
Nu că un ateu ar scrie mai bine, ar fi perfect sau excelează în gramatica limbii, ci este o strategie de a impune „superioritatea lui intelectuală” sau mai bine zis de-a dezarma complet de la început un creștin, ca pe urmă să ironizeze orice argument sau dovadă biblică.

2. Următorul pas al atacului este ironizarea anumitor texte din Scriptură, scoase din context.
Cei mai mulți atacă texte din Scriptură scoase din context, adică tocmai regulile gramaticale care le invocă, ei le încalcă, bineînțeles cu scopul de-a fabrica pretexte cu care să ironizeze Biblia, pe Dumnezeul Bibliei și creștinismul.
Acest lucru însă îi descalifică ca și parteneri credibili de dialog și arată că în mare parte ei și-au format o religie a lor, prin care se luptă disperați să denigreze pe Dumnezeul Bibliei, pe Dumnezeul care există și S-a revelat în Scriptură.

3. Următorul pas este de-a ataca cu Știința anumite adevăruri scripturale, în special pe Dumnezeu ca și Creator.
Bineînțeles că în atacurile acestea furibunde, ei au ca și stereotipuri teorii, teorii sau ipoteze care se pot demonta foarte repede și chiar cu dovezi științifice.
De exemplu, teoria lui Darwin care era cel mai mult folosită, nu-și mai are deloc relevanța în lumina ingineriei genetice de astăzi, prin care ADN-ul specific fiecărei specii în parte demontează clar lanțurile intermediare descrise în teorie și anulează toată această poveste incredibilă sau necredibilă, de râs.
Când un creștin vine cu argumente științifice care susțin Scriptura, atunci din nou caracterul de superioritate se manifestă  și curg din nou ironii, posibil și invective.

4. Următorul pas, este de-a ataca Biblia și ai da definiția de basm, în care personajele, întâmplările, tot ceea ce se întâmplă acolo sunt de fapt doar invenții, inventate cu scopul de-a duce la îndeplinire scopurile ascunse (sâc) ale creștinilor.
Aș numi o astfel de atitudine, naivitate sau în ultimă instanță psihoză, în cazul în care cineva e normal însă și tot e în stare voit să susțină așa ceva, atunci are o problemă psihică, cu siguranță.
Orice om bine intenționat și care caută sincer adevărul, își dă seama că există istorici necreștini care susțin personaje sau întâmplări Scripturale ca reale.
Orice om bine intenționat realizează că evenimente istorice descrise de Biblie sau petrecut întocmai și sunt susținute de descoperiri arheologice sau științifice.
Când aduci argumente clare, ateul devine din nou ironic și posibil din nou să curgă invective șuvoi, dând în vileag un caracter lipsit de valori și maniere.

5. Următorul pas, este de-a ataca moralitatea creștină bazat pe crimele inchiziției catolice sau chiar moralitatea  lui Dumnezeu bazat pe pedepsele din Vechiul Testament
Sigur că în toată această apologie a ateismului, ateul nu este interesat de adevăr, așa că degeaba vrei să-i spui că acei inchizitori erau doar cu numele creștini, însă în realitate ei încălcau principiile lui Hristos și învățăturile date de Dumnezeu Bisericii. De asemenea este imposibil să accepte că în analiza întâmplărilor din Vechiul Testament trebuie să ai în vedere contextul istoric și calitatea lui Dumnezeu de Judecător Drept și de dreptul lui Dumnezeu de-a trasa Norme și de-a cere socoteală omului. Bineînțeles că argumentele pertinente care le aduci înaintea lor, nu fac decât să aducă ironii din nou și la urmă invective bineînțeles.

6. Ultimul pas dintr-o discuție cu un ateu, este prin a arăta în mod clar caracterul lui de dușman al lui Dumnezeu și dușman al creștinilor
Când nu mai are argumente și e în mod clar dezarmat, în majoritatea cazurilor un ateu își descoperă ura, disprețul, față de orice normă a moralității creștine. În multe cazuri când standardul sfințeniei lui Dumnezeu este adus în discuție, un ateu îți spune că el face ce vrea, pentru el imoralitatea, desfrâul, vorbirea vulgară etc, toate acestea sunt de fapt și pot deveni norma lui de viață și moralitatea lui, pe care în mare parte o trăiește în societate.
În majoritate ateul pozează a om moral, pregătit, respectuos, inteligent etc, asta până în momentul în care Norma Bibliei îi este pusă înainte, atunci poate deveni cel mai imoral și vulgar om posibil, iar în multe cazuri viața particulară a multora le demonstrează în mod clar asta, prin anumite patimi care-i stăpânesc. Mai mult, sistemele atee prezente până acum pe pământ, din anumite țări socialiste sau comuniste, au demonstrat în mod clar faptul că au devenit cele mai criminale de pe pământ, în spatele lor fiind egoismul, crima, lipsa milei, necredința etc exact lucruri care sunt definite de biblie ca venind de la satana și fiind prezente în viața omului datorită naturii corupte, a păcatului, a influenței demonice asupra omenirii.

Ce ar trebui să facă un creștin privitor la atei este:
A. Iubește-l pe ateu deoarece Hristos a murit pentru păcatele Lui și dorește ca și din ei mulți să fie mântuiți
B. Roagă-te înainte de-o asemenea discuție deoarece acolo are loc o luptă în plan nevăzut, în plan spiritual
C. Cunoaște bine strategia de atac a ateilor ca să știi cum să te aperi și cum să-i aduci la Adevăr
D. Echipează-te cât poți mai bine, cu Scriptura, prin studii ajutătoare, citește și pregătește-te
E. Dă dovadă de caracter creștin, de moralitate creștină, arată că Hristos locuiește în tine
F. Lasă ca Dumnezeu să te folosească atât cât te-a chemat și după puterea care ți-a dat-o ca martor al Lui
G. Postul și rugăciunea pot îndepărta orbirea și influența satanei, astfel ca Dumnezeu să dea Viață și ateilor

Simion Ioanăș

sursa