Formarea identității

Multe dintre convingerile noastre se formează în timpul copilăriei.

Sarcina de a evalua şi de a aşeza experienţele pe categorii, de a-şi forma concepte este dusă la îndeplinire de către copii care încă nici nu-şi pot menţine curăţenia în cameră şi care nu-şi amintesc să se spele pe dinţi fără supravegherea părinţilor. Dacă nebunia este lipită de inima copilului, ca în Proverbe 22:15, atunci e evident că unele dintre concluziile  pe care le-am tras în copilărie sunt nebuneşti, nerealiste şi au nevoie disperată de reevaluare.

Minciuni puternice dar subtile formează deseori baza comportamentului şi a relaţiilor noastre. A crede că toţi trebuie să mă iubească pentru a fi demn de iubit este o concluzie nerealistă. A crede că ne putem încrede în toată lumea este periculos. A crede că lumea se învârte în jurul meu este imatur şi narcisist. A crede că dacă sunt bătut şi abuzat de cei din jurul meu, atunci sunt rău şi vinovat este un lucru prostesc. Un copil are un simţ înnăscut de a crede două lucruri: părinţii mei sunt buni şi nu pot face nimic rău, iar eu sunt centrul şi cauza tuturor lucrurilor care se întâmplă în jurul meu. Aceste concluzii sunt perfect rezonabile pentru el. Oricât ar fi ele de false şi de nerealiste,copiii le cred. Nebunia creşte atunci când, în calitate de adulţi, încă mai continuăm să credem că suntem problema principală sau singura soluţie pentru dificultăţile pe care le avem, sau că opiniile noastre pun ordine în Univers.

Trăim cu convingerea că tot ceea ce credem a fi adevărat este adevărat. Multe dintre ideile noastre nu au mai fost revizuite în timpul maturităţii şi nu au fost măsurate după Cuvântul lui Dumnezeu. Un lucru nu poat efi corect doar datorită presupunerilor noastre. Nu cumva asta se întâmplă cu lucrurile în care am crezut de când aveam cinci ani?

Mare parte din legăturile şi nemulţumirile din viaţa noastră vin din faptul că nu cunoaştem adevărul şi nici autoritatea noastră în Hristos. În naivitatea noastră, am ales să credem mai degrabă ceea ce ne spune Satan decât cuvintele Tatălui. “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gând uri de pace şi nu de nenorocire, ca săvă dau un viitor şi o nădejde” (Ieremia 29:11). Dumnezeu este bun. Planul Său cu privire la noi este să experimentăm viaţa, “viaţa din belşug” (Ioan 10:10).

Iată că v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19).”Am schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună” (Romani 1:25), şiam fost îngrădiţi de minciunile în care am crezut. Le-am permis acestora să ne formeze identitatea şi lumea în care trăim. Fortăreţele create de aceste minciuni sunt mult mai puternice decât dorim noi să credem. Ne-am pierdut curajul de a ne schimba şi credem că opiniile noastre nu mai pot fi modificate. “Acesta sunt eu”, explicăm noi. Pierdem din vedere unicitatea noastră ca şi creaturi după chipul lui Dumnezeu. Gândirea noastră a devenit atât de înceţoşată şi de împânzităde minciunile diavolului încât acum ne este greu să ne separăm de el sau să credem că ne putem schimba.

Multe din ideile pe care le avem despre noi înşine au fost adunate de la cei din jurul nostru. Părinţii, profesorii şi cei din jurul nostru şi-au pus amprenta în vieţile noastre. De la ei am adunat informaţii despre capacităţile noastre şi despre gradul de a putea fi plăcuţi. Ne determinăm valoarea în funcţie de preţuirea pe care ne-o arată ceilalţi. Ne calculăm valoarea după timpul şi interesul pe care ceilalţi au dorit săle investească în noi. Dacă ei nu doresc să petreacă timp cu noi, dacă nerănesc în mod deliberat sau ne neglijează, tragem concluzia că suntem inferiori şi nedemni de iubire. Multe dintre informaţiile pe care le folosim pentru a ne crea impresiile despre noi înşine sunt false şi prost construite. Primele noastre păreri sunt rele şi autodistructive, făcându-ne vulnerabili în faţa atacului vrăjmaşului.

Deseori, informaţiile care ne-au fost comunicate vin din partea părinţilor, a fraţilor, a colegilor sau a altor persoane importante din copilăria noastră, care ele însele au păreri greşite. Subconştientul nostru începe să răspundă cuvintelor care nu sunt adevărate, în timp ce duşmanul se foloseşte de aceşti oameni cheie din viaţa noastră, fie că ei îşi dau seama, fie că nu. Tindem să ne dezvoltăm şi să ne definim părerea proprie despre noi înşine bazându-ne pe opiniile celorlalţi. Identitatea noastră nu coboară direct din cer, gata formată şi construită.

Nu ne-am născut tăiaţi din stâncă, ci modelaţi în nisip. Devenim ceea ce ni se spune că suntem, crezând că acela e adevărul. Când credem adevărul lui Dumnezeu, devenim asemenea unei bucăţi de marmură în mâna Sculptorului. Dacă nu Îl credem pe Dumnezeu suntem asemenea unor bucăţi de lemn plinede găuri, plutind neajutoraţi pe valurile vieţii.

Din cartea Diavolul în fața instanței de Marjorie Cole

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.