Într-o scurtă comunicare cu sora I.G., vizavi de judecată, aceea care trebuie să se facă “dacă faci o judecată dreaptă, drept vei fi judecat, dacă faci o judecata cu milă, cu milă vei fi judecat”, la care, după un timp mi-a trimis cele povestite mai jos.
Îmi aduc aminte de o întâmplare ca să-i spun așa, când am fost călăuzită de Domnul să fac ceva, să spun ce-mi zice El. Eram destul de tânără ca și vârstă și încă prunc în Hristos.
Duminică la adunare un frate a vorbit din textul cu Marta și Maria.
38. Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
39. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.
40. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: “Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
41. Drept răspuns, Isus i-a zis: “Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,
42. dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”
Direcția în care fratele a îndreptat învățătura era în sensul în care noi, ca și credincioși, trebuie să întrunim în noi înșine atributele și calitățile ambelor surori. Dădea și niște ilustrații convingătoare în acest sens. Luni dimineața mă trezește Duhul Domnului și îmi spune foarte clar:
“Du-te și spune-i la fratele că nu a vorbit bine.“
Vă închipuiți ce frământare a fost în toată ființă mea. Eu eram în stadiul în care nici nu concepeam să pun la îndoială faptul că cineva de la amvon și mai ales un frate în vârstă nu ar putea predica drept Cuvântul. Și chiar dacă aș fi îndrăznit să gândesc asta, niciodată nu aș fi avut îndrăzneala să îi spun.
Dar… Duhul Domnului a avut mult de luptat cu mine, cam două săptămâni de zile ca să mă înduplece să ascult și să mă duc să-i spun.
Acum să vă spun ce mi-a spus Domnul că a greșit acest frate. Domnul mi-a atras atenția asupra versetului 42:
“dar un singur lucru trebuiește. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”.
Când însuși Domnul Isus decretează că este “un singur lucru” si nu mai multe, nici măcar două, chiar dacă par foarte logice pentru mintea omului… cum își permit oamenii să adauge la Cuvântul Său? Așa că, după toată lupta pe care am dus-o în duh, am cerut un semn din partea Domnului și l-am rugat să mi-l scoată în cale pe acest frate și să îmi dea putere să îi spun ce Domnul mi-a spus.
Am stat față în față cu acest frate, i-am spus ce a trebuit si spun, dar m-am lovit de un zid de piatră. Nu primea nimic din ce i-am spus. Atunci m-am rugat în înlăuntrul meu, întrebând: “Doamne, de ce m-ai trimis să-i spun dacă el nu primește?” Atunci s-a întâmplat ceva …a intervenit puterea Duhului Sfant. … fratele avea o soție cu care nu se putea uni în duh. Erau pe căi diferite deși și ea era pocăită. Și-mi spune cât de supărat e el, că atunci când este ora de rugăciune, ea își găsește de spălat rufe, că dacă vrea sa meargă la o părtășie are de făcut mâncare… Atunci, pe buze, mi-au venit aceste cuvinte (prin Duhul):
“– Cum este, frate, să trăiești cu Marta în casă?”
Parcă îl văd și acum! …a tăcut dintr-o dată, a făcut stânga-mprejur și a plecat fără să mai spună nici un cuvânt.
A fost acesta un cuvânt de judecată? Cred că da, dar nu eu eram judecătorul, ci Domnul care își apără Cuvântul. Eu am fost o unealtă lucrătoare în mâna Domnului.
ARMONIA MAGAZINE - USA 