Nicio deosebire – ANUL ACESTA PUNE ÎN NEGOȚ CE AI PRIMIT DE LA DUMNEZEU

Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință. Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu.
2 Timotei 1:7,8

Te-ai simțit vreodată rușinat de ceva? Poate de vreun lucru făcut în secret, sperând că nimeni nu va afla, sau poate de vreo situație sau de vreo persoană? În versetele de mai sus, Timotei, un tânăr timid, este încurajat de Pavel prin cuvintele: „Nu te rușina”. Timotei avea nevoie de această încurajare, fiindcă împotrivirea față de mărturia evangheliei era foarte aprinsă; în plus, mulți creștini nu mai voiau să fie asociați cu Pavel, care era prizonier într-o închisoare romană.

Pavel îi reamintește lui Timotei că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (sau de timiditate), ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Dumnezeu Își ducea la îndeplinire planul minunat de mântuire, care fusese adus la lumină prin arătarea lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Deși Pavel suferea, fiind persecutat și întemnițat, el putea spune: „Nu mă rușinez, pentru că știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce I-am încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12). Pavel își încredințase pe deplin trecutul, prezentul și viitorul în mâinile Celui în care crezuse.

Mai târziu în acest capitol citim despre Onisifor, care „nu s-a rușinat”. Numele lui înseamnă „aducător de folos”, și, într-adevăr, plătind un preț, el adusese folos apostolului. El nu s-a rușinat să se identifice cu Pavel, un om disprețuit, aflat în lanțuri (versetul 16). Onisifor l-a căutat cu grijă pe apostol și l-a înviorat nespus de mult. Fie ca și noi să aducem înviorare inimii Domnului Isus și să nu ne rușinăm să fim asociați cu El în această lume care L-a lepădat! „Pentru că mie nu-mi este rușine de evanghelie; pentru că ea este puterea lui Dumnezeu spre mântuire” (Romani 1.16).

Meditație DOMNUL ESTE APROAPE  – J. Redekop

***

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci același Domn al tuturor este bogat față de toți cei care Îl cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”.
Romani 10.12,13

Nicio deosebire

Beniamin, un mic băiat băștinaș din Africa, l-a întrebat pe un misionar:

— A fost Domnul Isus un om negru?

— Nu, Beni, a răspuns misionarul.

Pe fața lui Beni s-a arătat o mare dezamăgire. Gânditor, a murmurat pentru sine: „Oamenii albi au tot ce-i mai bun”.

Misionarul și-a pus mâna pe umărul lui și i-a spus:

— Uite, băiatul meu, Domnul Isus a trăit în Orientul Mijlociu. Acolo oamenii au o culoare a pielii ceva mai închisă decât a noastră, a europenilor, a celor dinspre nord, dar puțin mai deschisă decât a voastră, a celor de aici, din sud. Este între ele…

Fața micuțului s-a luminat deodată:

— Atunci Domnul Isus aparține în aceeași măsură atât celor negri, cât și celor albi?

— Da, așa este, a răspuns misionarul. Domnul Isus dorește să câștige din toate popoarele pământului oițe pentru turma Lui. Oricine Îl acceptă ca Mântuitor al său Îi aparține Lui, indiferent de ce culoare a pielii are. Iar în cer toți oamenii sunt la fel, spălați prin sângele Mielului lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA PUNE ÎN NEGOȚ CE AI PRIMIT DE LA DUMNEZEU

„Toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (Romani 14:10)

Ziua judecății se va caracteriza prin două lucruri: răsplată și regrete! Domnul Isus subliniază lucrul acesta în pilda celor trei slujitori care au primit talanți pe care să-i investească pentru stăpânul lor.

Primii doi au investit bine și au fost răsplătiți, în timp ce al treilea și-a îngropat talantul și a fost judecat în consecință. Primii doi s-au gândit care le sunt opțiunile, au analizat cifrele, au făcut saltul și și-au asumat riscul de-a câștiga sau de-a falimenta. Prin urmare, stăpânul lor a zis: „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21). Dumnezeu nu a răsplătit nebunia.

Deci, înainte de a face ceva, discută cu El (vezi Proverbe 3:5-6).

Cu toate acestea, al treilea slujitor a spus: „mi-a fost teamă, şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ” (Matei 25:25). El a făcut cea mai frecventă și cea mai tragică greșeală când vine vorba de darurile pe care le avem; El nu i-a adus stăpânului său nici un câștig de pe urma talantului primit. Unii își investesc talanții și Îi dau slavă lui Dumnezeu, în timp ce alții îi folosesc greșit și Îl întristează pe Dumnezeu. Unii Îl slăvesc prin „roadă”, în timp ce alții Îl insultă prin scuze. Ce părere are Dumnezeu despre aceștia din urmă „De la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:29).

Teama este opusul credinței și „fără credință este cu neputință să-i fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11:6). Așadar, anul acesta, umblă prin credință; Dumnezeu nu te va lăsa. Asumă-ți riscul; El nu te va dezamăgi. Chiar dacă pe drumul tău spre biruinţă te împiedici, El te încurajează să-ţi imaginezi ziua în care Îi vei simți mâna pe umărul tău și vei auzi cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 2:1-14

„Domnul a făcut cerurile şi pământul în şase zile, şi în ziua a şaptea S-a odihnit şi S-a înviorat” (Exod 31.17). El Însuşi este încântat de bucuria pe care a pregătit-o pentru făptura Sa.
În creaţie admirăm puterea lui Dumnezeu, destoinic să rânduiască miliardele de stele pe întinderea nemăsurată a cerului, să pună hotare mării, să controleze forţa trăsnetului şi a vântului, destoinic şi să întocmească un om dintr-un pumn de ţărână. De asemenea admirăm înţelepciunea Lui care a măsurat perioadele şi anotimpurile, a stabilit un echilibru în întreaga natură, a dat legi plantelor şi instincte animalelor (Psalmul 104.24). Dar mai ales să admirăm bunătatea Lui. El a făcut cerurile, a despărţit pământul de ape, a aşezat luminătorii cei mari …, „pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna” (Psalmul 136). Cu grija unei mame care a pregătit dinainte tot ce va fi necesar pentru copilul pe care-l va aduce pe lume, Dumnezeu a aşezat omul în condiţii ideale. El l-a pus într-o grădină a deliciilor, unde avea să se bucure de liniştea Creatorului său. Suflându-i în nări „suflare de viaţă” (v.7), Dumnezeu l-a făcut (spre deosebire de animale) un suflet viu şi nepieritor, responsabil faţă de El.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.