10. Cu lăute, dar fără laude

B a r z i l a i - e n - D a n

Am venit la Lugoj să mă reîntâlnesc cu colegii cu care am trăit unele din cele mai grele, dar și cele mai frumoase, zile din viața mea. Dumnezeu ne-a fost atunci așa de aproape de parcâ-I simțeam mângâierea pe umeri și răsuflarea caldă pe obraji.

Știți ce m-a șocat cel mai mult la reîntâlnirea cu ei? Permanentizarea aceleași bucurii de a lucra, de a lupta și de a merge împreună cu Dumnezeu. Nu le-am cerut permisiunea să-i înregistrez și nu vă pot reda aici mulțimea de amintiri din cei 40 de ani de păstorire pe care fiecare din ei, care mai de care, s-au înghesuit să le deșarte în acel festin colectiv de sâmbătă sabatică.

Alăutele funcționau la maxim și sunau tare. Dumnezeu însuși era eroul tuturor celor povestite, ca pe vremuri la Seminar, ca atunci, în vremea formării noastre ca slujitori ai Domnului și ai bisericilor.

Am auzit despre…

View original post 690 more words

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s