Păcatul mândriei

by John Fischer

 Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit? (1 Corinteni 4; 7)

         Am mai scris cu altă ocazie din acest verset, dar de data aceasta aș dori să spun ceva mai mult prin lumina pe care mi-o dă Dumnezeu. Este un verset care aduce mustrare pentru cei care se văd în ochii lor mai deosebiți față de alții din jurul lor. Și nu ar fi prea grav daca ei s-ar vedea doar în ochii lor, cu toatae că Cuvantul ne arată că păcatul acesta al mândriei merge înaintea căderii,  al prăbușirii. Apoi, aceștia se văd că sunt deosebiti față de cei din jurul lor, nu afară, ci în Adunare, printre frați. Am întâlnit și dintre ei care parcă nu puteau să respire de îngâmfarea care se găsea în pieptul lor ca să nu spun în inima lor.

Apostolul Pavel pune o întrebare retorică Căci cine te face deosebit? La aceasta întrebare fiecare din acești îngâmfați ar trebui să-și dea singuri un răspuns. Asta numai în cazul că sunt sinceri cu ei însiși și înaintea lui Dumnezeu. Dar ca să fii sincer  cu tine însusți trebuie ca mai întâi să fi lucrat Dumnezeu la inima ta ca să nu o mai ai îngâmfată. Un Copil al lui Dumnezeu nu este călăuzit de acest duh al îngâmfării, al mândriei. El este conștient că Dumnezeu este cel care îl face deosebit, dacă e într-adevăr deosebit. Pentu un Copil al lui Dumnezeu nu este greu să răspundă la această întrebare. De ce? Pentru că el stie că în structura lui firească, carnală, nu e nimic care să-l facă deosebit (ca și copil de Dumnezeu). Trebuie să reținem aspectul că Pavel vorbea unora care se adunau împreună, cu alte cuvinte, în Adunare.

Apoi, Apostolul Pavel dă un răspuns pe care fiecare ar trebui să ni-l dăm dacă suntem din aceia care ne vedem deosebiți în însăși ochii noștri. Și iată ce răspuns dă apostolul: Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Sunt constient că aceste cuvinte nu sunt pe placul multora care se găsesc în această categorie de îngâmfați. Ei își atribuie credit personal dacă sunt într-adevăr deosebiți într-un fel. Spuneam cu alta ocazie că a fi smerit (humble) este dovada că ești un suflet deja lucrat de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, se vede în viața ta o nouă structură sufletească pe care nu o aveai înainte de a se ocupa Dumnezeu de tine. Acestia de care spun le vine foarte greu sa admita că ei în caracterul lor firesc sunt goi, în lăuntru lor sufletesc și lipsiti de discernământ. Ce lucru ai– Aceste cuvinte fac parte dintr-o altă întrebare la care ar trebui să răspundem fiecare.

Dacă sunt mai deosebit decât fratele meu de lângă mine, trebuie să știu că nu am nimic ca să mă facă deosebit față de fratele meu. Și dacă totusi am ceva deosebit, fie fizic prin ceia ce este natural (biologic) sau spiritual, iarăși trebuie să știu că nu e de la mine credit personal. Cu alte cuvinte, le-am primit; pe care să nu-l fi primit? Ca să ajungă cineva la această stare de a recunoaste că nu are nimic de la el, si că tot ce are fie de natură fizică sau spirituală este un dar pe care  l-a dat Dumnezeu. Acest suflet trebuie să aiba acea smerenie de care am spus cu altă ocazie, că este o floare care nu creste pe orice pământ (inima). Cu alte cuvinte, trebuie ca pământul (inima) să fie în prealabil lucrat(ă) de Dumnezeu. Atunci, un om care mai înainte își însușea tot creditul lui, acum îl dă lui Dumnezeu care i-a dat ceva de a fi deosebit.

Apostolul Pavel nu sunt convins că, acelor din Corint cărora le scria, astepta ca să primească vreun răspuns de la ei. Cum nici azi nu sunt mulți care să fie smeriti în privința aceasta. Apostolul  continuă cu aceste cuvinte care fac dovada că tot ce are un frate, oricare ar fi el,  sunt  primite: Şi dacă l-ai primit– Cu alte cuvinte, dacă nu le ai de la tine prin efortul tău sau, aș îndrăzni să spun, genetic prin nastere fizica, de ce te lauzi? Poate vor fi unii care vor spune că ei nu se laudă. Nu este necesar să o spui cu gura, ci să faci aceasta dovada prin atitudinea pe care o arăți față de Frații și Surorile tele. Uneori am vazut o atitudine de aroganță la aceștia. Apostolul Pavel era într-adevar deosebit. Fie în înțeles intelectual , fie spiritual. Dar niciodată nu a făcut caz de aceste calități  printre Frați. De aceia a ajuns el să înțeleagă că nu are nimic de la el ci toate le-a primit dela Dumnezeu.

Acesta era și morivul ce și cum  le scrie acestor credinciosi din Corint si nu numai lor ci si nouă celor de azi. Și dacă totusi într-adevăr le-ai primit de ce te lauzi ca şi cum nu le-ai fi primit? Cu alte cuvinte vrea să spună că Cel care ți le-a dat, Dumnezeu, putea să nu ți le dea ție și să le dea altuia. Cei mai multi scapă din vedere această alternativă de a le avea și a nu le avea. Sau  a le primi și a nu le primi. Aș numi aceste  calități pe care numai Dumnezeu le poate da, ca un dar,  precum este si credința (vezi Efeseni 2:8). Apoi,  apostolul Pavel vorbeste calauzit de Duhul Sfânt:  în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după  voia Sa! (Evrei 2:4). Personal înțeleg că Valoarea o are Cel ce dă, Cel ce împarte aceste daruri, nu cel ce le primește. Nu vasul în care este turnat darul.

Dacă Cel ce are din abundență si nu le dă, atunci, cu ce ar rămânea să te lauzi?(sau să te îngâmfi?). Iată de ce versetul este așa de semnificativ și aș spune că  greutatea și accentul cade pe sursă, totul vine de la Dumnezeu,  pe Cel care dă. Poți sta cu mâna întinsă, dar să nu primești nimic. Asta la modul literal. Dar spiritual înțeleg că Dumnezeu împarte daruri tuturor celor răscumpărați ai Lui. Numai că unii se văd pe ei înșiși că au toate darurile și că altui credincios Dumnezeu nu i-a mai dat pentru că se vede pe el însuși, pe sine, că pe nimeni altul în Adunare,  ca el,  nu mai are Dumnezeu.

Câteva gânduri pe care personal le consider că ne fac bine  să le privim si să le acceptăm într-o stare de smerenie înaintea lui Dumnezeu și înnaintea fraților,  doresc să le împărtășesc cu Fratii si Surorile mele de pretutindeni care iubesc într-adevăr sincer Cuvântul scump al lui Dumnezeu.

John Balarie
Los Angeles, California

Sursa: https://fischerdotcom.wordpress.com/2017/10/17/1-corinteni-4-7-caci-cine-te-face-deosebit/

Advertisements

One thought on “Păcatul mândriei

  1. Pingback: Păcatul mândriei — ARMONIA MAGAZINE – USA – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s