Simion Ioanas, interviu cu misionarul Omut Nicolae

IMPORTANT PENTRU FIECARE CREȘTIN:  Înțelegerea lucrării de misiune a Bisericii

Frate Omut Nicolae, mă simt onorat să pot să stau de vorbă cu DVS.  Ne  știm de câțiva ani. Sunteți susținut în lucrarea de misiune și de Biserica Română Baptistă din Portland, așa  m-am hotărât să va cer ajutorul în înțelegerea lucrării de misiune a Bisericii.

În primul rând doresc să ne spuneți de câți ani lucrați ca misonar și ce v-a determinat să alegeți viața de misionar?

Adevăratul sens al cuvântului “misiune”, când ne gândim la lucrarea de misiune a Bisericii, l-am înțeles destul de târziu, după ce m-am întors la Domnul. Țin minte că în 1978 am plecat  “in misiune “ pe Valea Teleajenului, care mai mult a fost o excursie  împreună cu un grup de frați și surori din Biserica Baptistă din Mihai Bravu din București. Pentru că am cântat în Biserica  Mănăstirii Suzana eu am rămas cu acest gând că am fost în misiune. M-a fascinat nespus de mult cât de frumos se auzea armonia cântărilor, cu o rezonanță care pentru mine era ceva cu totul neobișnuit.

Ajuns în Timisșoara, acolo mergând cu grupul de tineri în  misiune, am fost la Jimbolia și la Vinga. Cu ocazia Crăciunului, într-o iarnă prin 1980, am mers cu colindul la Jimbolia, dar pentru că frații care au venit la postul de control ca să ne preieie erau prea puțini, o parte din grup au petrecut noaptea la arestul punctului de frontieră – O familie din Jimbolia, nu avea voie să primească mai mult de  2 persoane în vizită!

Era în mine dorinața de a vorbi despre Dumnezeu si a spune si altora despre Domnul si Mântuitorul nostru Isus Hristos. In Dobrogea, in urmă cu 24 de ani,  mergeam impreună cu fratele Gicu Ene la cei 60 de ani ai dânsului, in misiune, 30km cu trenul până la Medgidia si de acolo schimbam trenul si mai mergeam vreo 15-20 km cu o cursă motor până la Cobadin. De acolo o luam pe jos ,cum e vorba in popor, ”per pedes apostolorum”, cei 4 km până la Biserica Baptistă din Viisoara. Acolo ne bucuram cu frații;  având părtășie in rugăciune, Cuvânt  si cântare.

Cu 16 ani in urma am ales viața de misionar  prin 1992 când pastorul de atunci al Bisericii Baptiste Constanța  Nr. 2,  de pe Str.Nehoiului nr. 39, acum numindu-se Biserica Baptistă “Golgota”, fratele Corneliu Boingeanu  mi-a spus că vrea să ne pună la dispozitie o “unealtă” de vestire a Evangheliei: filmul ISUS.

Am fost incântat de aceasta propunere și din cei 5 frati provocati să participam la un interviu la Alianta Evanghelică; am fost singurul care am spus da,  vreau să merg si o fac prin credință chiar daca proiectul era pentru 18 luni. Ulterior aveam să constat că proiectul a durat 14 ani!

Ceea ce m-a motivate cel mai puternic a fost inima plină de pasiune a fratelui Corneliu Boingeanu care ardea pentru msiune. Cu o masină de teren ARO,  cutreiera satele, comunele și micile orașe dobrogene pentru a vesti Evanghelia Lui Hristos.

 Frate Nicu, știm că lucrarea de misiune este una dificilă, însă frumoasa, doresc să vă întreb: Ce credeți că ar trebui îmbunătățit în misiunea Bisericii și cum ar trebui să perceapă creștinul de rând lucrarea de misiune? Considerați că lucrarea de misiune este o datorie doar a misionarilor sau revine fiecărui membru al Bisericii?

  Lucrarea de misiune pentru crestinul de rând începe prin a sta de vorbă cu oamenii despre Dumnezeu. Poți începe cu colegii, cu vecinii si cu oameni pe care îi cunoști sau cu cei pe care nu-i cunoști: in parc pe o bancă, în tren, pe drum si în orice loc unde timpul îți permite. In momentul când ai si o unealtă de evanghelizare, o brosură, un CD, o caseta audio sau video, acestea nu vor face dacât să intărească si mai mlt mărturisirea ta despre Hristos.

Dacă ți-ai insușit si una dintre  metodele de evanghelizare (cele 4 legi spirituale, podul, evanghelizarea masiva etc.) aceasta îți va întări si mai mult încredințarea că în spatele a tot ceea ce faci când Îl vestesti pe Hristos este Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfânt.

Dacă pentru fiecare membru din Biserică,  misiunea ar trebui să fie un mod de viață;  pentru misionari și pastori ar trebui să fie ceea ce este sapa și coasa pentru țăran. Cu ele lucreaza pământul și își câștigă existența. Ar trebui ”să scurme pământul” pastorii si misionarii pentru ca Evanghelia să ajunga la oameni; e incă puțin spus față de cât de mult ar trebui să-i pasioneze această divină ocupație: salvarea sufletelor de la moarte vesnică.

-Frate Nicu, cred că ati avut si momente dificile în lucrarea de misiune. Cu ce credeți că vă poate ajuta Biserica în asemenea momente? Considerați că sunt deficiențe în înțelegerea misiunii, de către Biserică? Și cum credeți că pot fi acestea corectate?

  Dificultatea in lucrare nu este cea mai mare atunci când apar piedici si împotrivire. Pentru că Domnul Isus Hristos le spune ucenicilor : ”Duceti-vă; iată vă trimet ca pe niste miei in mijlocul lupilor” (Luca 10:3).

De curând m-a mușcat  un câine și mă ingrozesc numai dacă  mă gândesc la o  haită de lupi.  “In lume veti avea necazuri. Indrazniti, Eu am biruit lumea”…ne spune Mântuitorul.

“11. Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
12. Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei, 5:11-12)

Apostolul Pavel le spune coritenilor: ”…omul firesc nu primeste lucrurile Duhului Lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; si nu le poate înțelege….”. Nu ne putem astepta la elogii si laude din partea celor din jur. Altfel nu s-ar mai implini Cuvantul Lui Dumnezeu.

Numai lucrarea in echipă garantează succesul in misiune. Ucenicii ascultă de Domnul si experimentează rezultatul ascultării: ”….Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi in NumeleTău” (Luca 10:17), spun ucenicii intorcandu-se plini de bucurie.

Domnul Isus in rugaciunea Sa din Ioan 17:21 ne spune:”Mă rog Tată ca toti să fie una cum Tu, Tată esti in Mine si Eu in Tine…

Când apare spiritul de competitie, s-a stricat totul. Si daca nu pot fi repuse lucrurile impreuna pentru lucrul in echipă,  o sansă mai este, să fie doua fronturi de lucru diferite, urmând ca să vedem implinirea Cuvantului prin care vom putea vedea dacă lucrarea este de la Dumnezeu:

“…daca incercarea sau lucrarea este de la oameni se va nimici dar daca este de la Dumnezeu n-o veti putea nimici…” (Fapte 5:38-39)

De multe ori misiunea  ajunge un festivism religios cu activitati care izbesc privirea, actiuni publice dar fără continuitate. Asemenea situatii pot fi corectate, privind in primul rând la Biserica primară si-apoi invitând pastori si lucrători care pot să impărtășească din experiența bisericii lor privind succesul în lucrarea de misiune.

 Frate Nicu, vă stiu dorința din inima de a mărturisi Evanghelia la oricine si in orice imprejurări și  cred ca aceasta dorinta izvoraste din iertarea Domnului Isus. Cum vă explicați “confortul” unor creștini din zilele noastre și cum ar putea fi schimbat acest “confort”? In același timp ați putea să ne sugerați niște idei practice în a face misiune?

  Da, e un adevărat confort pentru că uităm de noi insine, “nu  ne uităm în oglindă”, si nu mai privim in urmă. Când mă voi vedea pe mine in vecinul meu care aproape zilnic merge  la butique si “scoate aerul din sticlă”(cum zice el !) si o aduce plină cu bere, atunci nu voi putea rămâne insensibil la  starea lui. Durerea din inima mea pentru el mă face să acționez, să nu rămân pasiv.

Când ma voi vedea in tânărul de 17 ani trecând pe lângă mine, făcându-si rodajul la trotineta cu motor, că si eu eram același acum 35 de ani, ”fără Dumnezeu si fără nădejde”, nu voi putea să nu vorbesc despre Isus. Ascultarea mărturiilor  “Vieți transformate”, realizate de fr.Ioan  Ciobota de la RVE-Timisoara au un impact neasteptat de puternic.

Primul lucru care mă poate motiva  la misiune este să privesc la viața mea: cum m-am întors la Domnul, de unde m-a scos Dumnezeu, ce-aș putea să fiu astăzi?

Mărturia mea rezumată la 2-3 minute, in trei idei despre cum a fost viata mea inainte, momentul intoarcerii mele si cum a schimbat Dumnezeu viața mea, dupa ce L-am cunoscut pe Hristos, este o ocazie de a vorbi cu un om cand îi dai o brosură.

Deunazi, intr-o duminică, eram pe strada, lângă Biserica Baptistă. După ce m-am dat jos din masina, doi tineri  trec pe langa mine ținându-se de mână. Nu aveam brosura la indemana sa le-o dau.Le gasesc in buzunar apoi si gandul ca trebuie sa le spun despre Hristos mă presează si…fac cativa pasi mai accelerat si îi ajung din urmă. Dupa ce imi cer scuze pentru modul de abordare, incep sa le spun ca asa eram si eu acum 30 de ani si Dumnezeu mi-a schimbat viata. Intr-un minut le-am spus cum m-am intors la Domnul; le-am oferit câte o brosură  cu “Cele 4 legi spirituale”, la fiecare, le-au acceptat si le-am făcut invitatia de a veni la Biserica Baptistă “Sfanta Treime” care este pe strada alăturată.

Trebuie tinut cel mai simplu curs de initiere in prezentarea Evangheliei, cu cele 4 legi spirituale sau oricare altul, la care sa fie prezentate mărturii concrete ale fratilor  si surorilor care să poată spune ce a însemnat acest curs, sau cât de mult a însemnat pentru ei un curs de pregătire in evanghelizare.

Aceste mărturii îi vor motive ca să ia inițiative de a-L prezenta pe Hristos si altora.

Provocarea la misiune pentru cat mai multi din Biserica poate fi facuta punandu-le la dispozitie in timpul pregatirii toate resursele pe care le are Biserica: brosuri, carti,casete audio si casete video, reviste, CD-uri si DVD-uri, site-uri crestine, programe TV si Radio, canale TV crestine etc..

Pe deasupra tuturor acestora trebuie sa avem deplina incredere in puterea Cuvantului Lui Dunezeu, care, asa cum mi-a schimbat mie viata poate sa o schimbe si pe a aceluia pe care Dumnezeu mi-l scoate in cale. Sunt 16 ani de cand imi suna meru in inima o definitie a succesului  in misiune, deplin inspirata din Cuvantul Lui Dumnezeu: succes in prezentarea Evangheliei inseamna sa iei initiative de a-L prezenta pe Hristos, prin puterea Duhului Sfant, lăsând rezultatele in seama Lui Dumnezeu:

Eu am sădit, Apolo a udat dar Dumnezeu a făcut să crească” (1 Corinteni 3:6).

 Frate Nicu, stiu ca lucrati in mod special intr-un mediu ortodox. Doresc sa va intreb daca cunoasterea mediului cultural are importanta in lucrarea de misiune? De asemenea, noi aici in America avem un mediu cultural foarte divers, cum credeti că ne-am descurca intr-un astfel de mediu?

  Cunoasterea convingerilor lor si a  culturii vor face ca sa nu apara reactii artificiale atunci cand dorim sa-L prezentam pe Isus Hristos si altora… Pornind de la lucruri care ne sunt commune si unele oarecum asemanatoare privind credinta si religia intr-un sens mai larg, vor face ca puntile de legatura sa se realizeze mai usor si sa spulberam prejudecatile care pot  sa apara de ambele  părti. Imi aduc aminte ca intr-o localitate spunandu-le ca noi credem in Isus Fiul, Dumnezeu Tatăl si Duhul Sfant, oamenii au văzut imediat o asemănare si ne-au acceptat.

Nu a fost insa  asa in locurile in care am fost etichetati ca satanisti care ”am mers să le dărâmăm biserica ortodoxa”. Reactia de apărare a Bisericii care este “atacata”, devenise pentru ei aproape un act reflex la care lipsea doar “scânteia” pentru a aprinde focul conflictului(vezi cazul Niculițel din 2001).

Cat despre America, se prea  poate sa fie confortul o pricina care face ca la multi sa nu le pese de mântuirea altora. Mai degraba, cred ca lipsa dragostei de Dumnezeu,  a dragostei dintâi, ne face sa fim reci față de semenul nostru. Poti sa vestesti Evanghelia, din doua motive, fie  ca pe o cerință prezentata de pastor sau  sa fie rodul compasiunii tale pentru cel pacatos care stii ca va ajunge-n iad dacă nu-L cunoaste pe Hristos.

Câteva idei practice ce putem face, daca exista in noi intrebarea ce sa facem?

  1. Rugaciune; rugati-va  ca Dumnezeu sa scoata lucratori la secerisul Său (Luca10:2)
  2.  Incarcă-ți inima cu puterea credinței prin ascultarea de mărturii (“Vieti trnsformate “)
  3. Inițiere in prezentarea Evangheliei, un curs de pregătire în Evanghelizare.
  4. Actiune practica de prezentare a Evangheliei ;incepe chiar de azi cand te-ai pregatit.
  5. Evalueaza  si impartaseste  experienta pe care ai avut-o in prezentarea Evangheliei.

Eu cred ca pornind la lucru, prin credință, vă veți bucura  de rezultate.

Necredința este un motiv de acuzare din partea Lui Dumnezeu. Iar Domnul Isus îi acuza pe locuitorii Capernaumului din cauza necredinței lor în urma minunilor pe care le-a făcut acolo. (Matei 11:20-24 ).

Domnul Isus ne asigura in mod expres, ca atunci cand “ne ducem si vestim Evanghelia, avem însoțirea Lui: “…si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, până la sfârsitul veacului. Amin.” (Matei 28:20)

Aceasta promisiune si asigurare trebuie sa ne dea indrazneala, curaj si pasiune in vestirea Evanghliei.

 Frate Nicu, stim ca ne aflam in pragul revenirii Domnului Isus, ce credeti ca ar fi prioritar pentru Biserica secolului XXI ? Stiind ca lucrati de atatia ani in campul de misiune, credeti ca exista o diferenta dintre perceperea misiunii de catre Biserica de acum, fata de Biserica de acum 30 de ani? Ce ar trebui sa schimbam in modul nostru de a trai viata crestina, pentru a implini lucrarea de misiune ceruta de Domnul, fiecaruia dintre noi?

 Cu privire la sec.XXI, ceea ce avem de facut este de fapt ce ne spune Cuvantul Lui Dumnezeu:

Răscumpărati vremea căci zilele sunt rele”(Efeseni 5:16).

Ocaziile si oportunitatile de azi nu se stie daca le vom avea si maine. Sanatatea de azi nu stii daca o vei avea si maine. Libertatea s-ar putea ca maine sa nu mai fie o oportunitate de care sa te poti bucura. De aceea Domnul Isus ne spune: ”..Astăzi dacă auziti glasul Lui, nu vă împietriți inimile…”(Evrei 3:7-8).

Prioritar pentru acest secol ar fi sa actualizam „Marea trimitere” din Matei 28:18 –  FACEȚI UCENICI, pe care aș sintetiza-o  pentru Biserica de azi, astfel: lucrători cu pasiune pentru Hristos. Spun aceasta pentru ca as vrea  sa ne gandim pentru cateva momente, fiecare la noi insine, cum actionam atunci cand suntem pasionati de ceva? Pe mine nu ma pasioneaza fotbalul si drept dovada nici nu stiu de cand nu am mai vazut un meci de fotbal la Tv, dar si acela intamplator. Pe stadion n-am fost niciodata la un meci. E lesne de inteles despre ce  ne-ar putea vorbi un microbist:meciuri ,galerie,echipa preferata,campionate…etc.Imi amintesc ca in 1978-1980 cand eram in Timisoara,in Piata Operei era un loc in care se adunau in fiecare seara microbistii si nu vorbeau despre nimic altceva decat despre fotbal.Vorbim noi ,rascumpartii Domnului cu orice ocazie despre El?

Diferenta dintre misiunea Bisericii de acum 30 de ani si cea de acum este ca atunci aveam pasiune, dragoste si dorinta dar n-aveam cu ce sa mergem in misiune iar acum avem cu ce dar n-avem cu cine. Multi sunt care nu mai au dorinta, dragoste si pasiune de a vesti Evanghelia. Nu pot sa nu privesc in urma, cum erau crestinii in vremea   aceea cand Evanghelia Lui Hristos a ajuns pentru prima dată pe țărmurile Dobrogei.

In 1865, când fratii nostri de origine germana au fost expulzati din Rusia țarista, din Ucraina, s-au asezat in Dobrogea la Cataloi,un sat situat la 6 km de Tulcea. Pe vremea aceea când ienicerii si spahiii  erau in voia lor in Dobrogea, pe atunci ținutul dintre Dunare si Marea Neagra era un pașalac turcesc.I n 2-3 ani de zile Cataloiul devine crestin aproape 80% pentru că oamenii aceea vorbeau despre Isus atat de mult incat s-a dus vestea in imprejurimi ca ”nu cumva să treci prin Cataloi, că devii ca ei !

O dragoste fierbinte, inflacarata pentru Dumnezeu, i-a facut sa duca Evanghelia pină la Atmagea, Cogealia, Mamuslia, denumiri turcesti de altadata ale unor localitati dobrogene, până la Cogealac, Cobadin si până la Mangalia la o departare  de 150km. N-aveau atunci masină, n-aveau tren si nici bicicletă, dar aveau un foc fierbinte in inima pentru Hristos care nu-i lăsa să stea nepăsători față de semenii lor. Acesti oameni, fratii nostri de altadata, scriu Societatii Misionare Britanice, îi  scriu lui Charles Hedon Spurgeon, să se tipărească Biblii in limba germană, limba română si limba rusă pentru lipovenii dobrogeni.

Daca am face poate o lista a prioritatilor noastre de ficare zi, fiecare luna si an, ne-am speria de noi insine vazand neconcordanța intre ceea ce suntem si ceea  ce spunem că suntem. Poate ca astfel ne-am trezi la realitate. Poetul crestin Ioan Alexandru mărturiseste că atunci  când era in Austria si cineva l-a dus cu masina până la aeroport, la coborâre din mașină persoana respectivă  a refuzat să primesacă bani pentru acest lucru. Această crestină a exclamat cu bucurie: ”De dimineață m-am rugat Lui Dumnezeu, ce bine as putea face astăzi pentru Tine Doamne ? …si Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea scoțându-vă pe Dvs. în calea mea.

Marturiile din Biserica îi vor motiva  pe multi să-L pună pe Dumnezeu la incercare. Nu poti aduna trei sau patru fracții fără sa le aduci la numitorul comun. Unitatea intre lucrători, pastori, misionari si toți cei care doresc să  vestească Evanghelia, numai aceasta va face să meargă înainte carul misiunii.

 Frate Nicu, noi aici in America ne concentrăm mai mult pe misiunea între români sau din Romania. Având experiența in lucrarea de misiune,  indraznesc să vă intreb de unde trebuie sa inceapa misiunea, din familie, din Biserică, de pe strada mea, din orasul meu? De fapt unde este câmpul de misiune si cum ar trebui să percepem acest câmp de misiune?

  A dezvolta răspunsul la aceasta intrebare,  este nu unul greu, ci foarte greu. Prima dată misiunea trebuie să înceapă în inima mea.

Sa ma rog ca Dumnezeu sa puna in mine dorința aprinsă de-a vorbi despre Hristos.

E o cântare frumoasă care evocă care trebuie să fie năzuința  din inima aceluia care vrea să facă misiune:

Cum pot răsplati eu iubirea-Ti imensă,

Când Tu Ți-ai dat viața pentru -n păcătos”.

Trebuie sa evaluezi prețul care s-a platit pentru tine.

Ca sa poti face  misiune,  familia trebuie sa fie de acord cu aceasta si Biserica mea sa accepte chemarea mea de la Dumnezeu, de a vesti Evanghelia.

In Fapte 1:8,  Cuvântul ne spune: ”…si-Mi veti fi martori in Ierusalim,in toata Iudeea in Samaria   si pana la marginile pamantului..”, exprima niste locatii concrete si principii de vestire a Evangheliei:in cetate apoi afara.

Daca in Biserica mea, nu fac misiune pentru noii veniti,  ca să pot vedea ca si in Biserica primara că ”Domnul adauga in fiecare zi  la numarul lor pe cei ce erau mantuiti “ (Fapte 2:.47,), mă îndoiesc ca voi lua initiativa față de omul de pe stradă. Pe cel din biserica il am in fața mea, el a venit să audă Evanghelia, are o nevoie a sufletului, o frământare, o durere, un necaz. Eu trebuie să-i spun că solutia,  ”panaceul“pentru orice problemă este Hristos. Chiar si acela care a venit poate dintr-un alt motiv, in Biserica, Duhul Sfant care este la lucru il va coplesi si-i va deschide inima pentru Hristos.

Câmp de misiune este orice loc in care Dumnezeu ti-a scos in cale un om: la dispensar cand m-am dus sa fac o injectie dupa ce m-a muscat un caine, un om in parcare la care nu-i porneste masina si Il injura pe Dumnezeu, doua doctorite care stau cu tigara-n mână in curtea spitalului la o pauza de țigară.

Un alt raspuns la “cum ar trebui sa incepem acest câmp de misiune?”este ca misionarii trebuie sa inceapa intr-un spatiu geografic limitat: blocul meu care are 5 scări cu 80 de apartamente, strada mea care 100 de case,c artierul meu care are 30 de strazi si 3ooo de locuitori sau satul Dropia care  de fapt este un cătun cu 100 de case in care n-am pus piciorul niciodata. In functie  de acest  camp de misiunema  ma voi ruga pentru viziune si imi voi stabili o strategie de lucru.

 As dori sa va pun o ultima intrebare, frate Nicu cum ar putea fi impulsionati tinerii din Bisericile de astazi la a fi misionari dedicati? Ce rol are Biserica in a da acest impuls generatiei tinere?

 Tinerii sunt o resursa inimaginabila  pentru a deveni lucratorii de maine din Biserica. Coalizarea tuturor resurselor pentru lucrarea de misiune: tineri, pastori, lucratori din Biserica, misionari este un scop in urma caruia pot fi impartasite experiente si motivatii in dedicare pentru lucrarea de misiune. In primul rand fiecare crestin care este un copil al Lui Dumnezeu, trebuie sa constientizeze ca   vestirea Evangheliei nu este ceva facultativ ci este o porunca ,”Duceți-vă!”(Matei 28:19,Marcu 16:15).

Apoi sa privim la roade: care sunt persoanele cele mai aproapiate de noi din Biserica, care s-au intors la Domnul, pentru ca cineva din Biserica le-a vestit  Evanghelia ?

Rolul Bisericii in a impulsiona generatia tânară poate fi privit din doua unghiuri diferite. Ca si trup al Lui Hristos, are rolul  de a o sustine cu rugaciune si post. De asemenea si material, Biserica trebuie sa fie alturi, sa fie pentru lucrarea de misiune. Iar ca și bord de conducere, să-și puna “ștampila” pentru ca această lucrare  să fie autorizată ca o lucrare a Bisericii pe deplin acceptată si sustinută.

Vă multumesc pentru acest interviu si doresc ca Dumnezeu să vă binecuvinteze în lucrarea ce-o faceti pentru El, pentru extinderea Împărăției lui Dumnezeu.                               

    Simion Ioanas

sursa: http://rbcportland.com/de-vorba-cu-un-misionar/

Advertisements

2 thoughts on “Simion Ioanas, interviu cu misionarul Omut Nicolae

  1. Pingback: Simion Ioanas, interviu cu misionarul Omut Nicolae — ARMONIA MAGAZINE – USA – Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s