Christian Ioanid,  într-un editorial scris la îndemnul pastorului Aurel Popescu, ca urmare a unui  interviu  dat de fiul poetului Costache Ioanid celor care căutau să adune mărturii filmate pentru Memorialul Durerii, pe care‑l realiza doamna Hossu‑Longin, a înserat și un scurt episod vizavi de  ce anume îi anima pe cei de la celebra trupă de muzică rock The Beatles și, respectiv,  pe Richard Wurmbrand în exprimarea mesajelor lor în fața auditorului:

 “activitatea misionară a reverendului Richard Wurmbrand a avut darul de a fi extrem de specială. Cu vreo patruzeci de ani în urmă, citeam într‑o revistă că regina Angliei invitase formaţia muzicală nou‑lansată Beatles să susţină un concert în faţa ei. Biata regină, mult mai jună pe vremea aceea, voia să ştie din ce constă zgomotoasa noutate. Dar nu mică îi fu mirarea când află că cei patru puştani ţopăitori îi puseseră condiţia ca de faţă, alături de majestatea sa, să mai fie încă cel puţin 200 de spectatori, neavând nici o importanţă nivelul lor de cunoaştere muzicală. Explicaţia era destul de simplă (nu la prima vedere): genul de muzică pe care îl promovau Beatles trebuia să producă o incitaţie în masă, care incitaţie  trebuia să se întoarcă la acea formaţie pe scenă, inci­tând‑o la rândul ei. De ce v‑am spus toată această poveste veche?

Ceea ce m-a uimit la Richard Wurmbrand a fost aplombul cu care prezenta Evanghelia în faţa câtorva sute de oameni sau în faţa unui singur om. El nu avea nevoie să simtă incitaţia maselor, pentru că incitaţia sa venea nemijlocit de la Christos.”

__________________________________________________

Din vol. 3, Amintiri cu sfinți  de Daniel Branzei – pagina 118

__________________________________________________

Un cântec antrenant cu trupa “Not An Idol”