Christian Ioanid, într-un editorial scris la îndemnul pastorului Aurel Popescu, ca urmare a unui interviu dat de fiul poetului Costache Ioanid celor care căutau să adune mărturii filmate pentru Memorialul Durerii, pe care‑l realiza doamna Hossu‑Longin, a înserat și un scurt episod vizavi de ce anume îi anima pe cei de la celebra trupă de muzică rock The Beatles și, respectiv, pe Richard Wurmbrand în exprimarea mesajelor lor în fața auditorului:
“activitatea misionară a reverendului Richard Wurmbrand a avut darul de a fi extrem de specială. Cu vreo patruzeci de ani în urmă, citeam într‑o revistă că regina Angliei invitase formaţia muzicală nou‑lansată Beatles să susţină un concert în faţa ei. Biata regină, mult mai jună pe vremea aceea, voia să ştie din ce constă zgomotoasa noutate. Dar nu mică îi fu mirarea când află că cei patru puştani ţopăitori îi puseseră condiţia ca de faţă, alături de majestatea sa, să mai fie încă cel puţin 200 de spectatori, neavând nici o importanţă nivelul lor de cunoaştere muzicală. Explicaţia era destul de simplă (nu la prima vedere): genul de muzică pe care îl promovau Beatles trebuia să producă o incitaţie în masă, care incitaţie trebuia să se întoarcă la acea formaţie pe scenă, incitând‑o la rândul ei. De ce v‑am spus toată această poveste veche?
Ceea ce m-a uimit la Richard Wurmbrand a fost aplombul cu care prezenta Evanghelia în faţa câtorva sute de oameni sau în faţa unui singur om. El nu avea nevoie să simtă incitaţia maselor, pentru că incitaţia sa venea nemijlocit de la Christos.”
__________________________________________________
Din vol. 3, Amintiri cu sfinți de Daniel Branzei – pagina 118
__________________________________________________
Un cântec antrenant cu trupa “Not An Idol”
Am mai scris despre “închinarea” prin cântare, atunci când majoritar nu este vorba decât despre un show (spectacol) în care protagoniștii se antrenează și se promovează pe ei înșiși (firea și produsul lor), antrenând totodată duhul, firea și idolatria în cei prezenți, care răspund fizic acestor manifestări lumești, ca în oglindă (mișcări ale corpului și inimii gen discotecă). Repetiția și lălăiala vorbelor nu este DECÂT o bolboroseală drăcească, nimic altceva. Rușine!
Opus acestor “închinători firești”, există și grupuri cu o stare autentică de laudă și închinare – care îl laudă pe Dumnezeu și i se închină Lui.
De pildă Alin și Florina Jivan. Cântarea “Îmi cer iertare Domnul meu”
Alin și Florina Jivan – Doamne, vreau să Te slujesc cât voi trăi