Tudor POPESCU: Vase de cinste si vase de necinste

Tudor Popescu (1887-1963) –   Propovăduirea Cuvântului din 2 Timotei 2:14-21

   Doi din adunare cazusera, se abatusera de la Cuvant: Imeneu si Filet, care trasesera si pe altii de patea lor. Multe suflete, fiind influentate de acesti doi si-au pierdut curajul. Suntem foarte simtitori la astfel de lucruri. Se darapana adunarea pentru ca cutare si cutare, abatandu-se de la adevar, se departeaza de ea! – asa si astazi este cate un glas.

     Apostolul Pavel insa nu priveste lucrurile in felul acesta, ci intr-un fel matur, barbatesc. Nu se sperie el de astfel de lucruri. In fata lor, el spune: “Temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: “Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Sai” si “oricine rosteste numele Domnului sa se departeze de faradelege.” Si apoi spune ca adunarea a ajuns o casa mare si este firesc ca intr-o casa mare sa fie fel de fel de vase, unele cu o intrebuintare de cinste si altele cu o intrebuintare de ocara.

     Cand am citit cuvantul acesta, m-am gandit si m-am tot gandit: care sunt vasele de cinste si care sunt vasele de ocara? Si unele si altele sunt impreuna aici. Multe ganduri mi-au trecut prin minte, dar am ramas la un gand mai modest: multi pesti, si buni si rai, sunt prinsi in mreaja; cei buni sunt pusi deoparte in vase, ceilalti sunt aruncati; fel de fel de seminte cad in pamant, una da buruieni, alta produce.

     Si mi-am amintit de pilda cu neghina. Un om a semanat samanta buna in tarina sa. Pe cand dormeau oamenii, a venit vrajmasul si a semanat neghina. Vazand ca neghina rasare si creste impreuna cu graul, oamenii au spus: – Sa ne ducem s-o smulgem! – Nu, lasati-o sa creasca impreuna pana la seceris. Atunci voi spune seceratorilor: Srangeti neghina si puneti-o deoparte, iar graul strangeti-l in granarul meu.

Aceasta pilda vorbeste de timpurile de la urma. Pana acum insa, in biserici s-a inteles gresit pilda cu neghina. Si astfel s-a intamplat sa se smulga tocmai graul, iar neghina sa fie lasata sa creasca. Cine cunoaste cat de cat istoria bisericii se ingrozeste, parca te doare inima cand citesti cum s-au ridicat impotriva credinciosilor si tocmai cei credinciosi au fost socotiti neghina. Au intrebuintat violenta, prigonirea, au omorat pe credinciosi, pentru ca i-au numit neghina: la moarte cu ei! Si istoria bisericii este o istorie plina de sange. Vreo zece milioane de credinciosi au fost omorati, se zice, in cele zece persecutii ale imparatilor romani si vreo patruzeci de milioane au murit dupa aceea, fiind omorati de asa-numitii crestini. Dar numaratoarea nu se poate face exact.

     Vedem ca chiar de pe vremea apostolului Pavel incepe decadenta, aratata indeosebi in epistola 2 Timotei. Crestinatatea a ajuns o casa mare, in care sunt vase pentru o intrebuintare de cinste, vase de aur si de argint – si altele sunt pentru o intrebuintare de ocara, vase de lemn si de lut. Dar cine se curateste de vasele de ocara, urmeaza pe Domnul impreuna cu cei ce sunt un cuget, o inima si o simtire.

     Am in minte aplicarea acestei asemanari pentru vremurile de la urma, cand se construieste Babilonul religios. Multi umbla cu “Doamne, Doamne” si nu asculta de ce ii invata Cuvantul lui Dumnezeu. In Babilonul acesta este o ratacire si o zapaceala care inspaimanta pe oricine cunoaste Cuvantul lui Dumnezeu. Fiecare se recomanda pe sine, ca el are adevarul, fiecare zice: “La noi este adevarul!”, nu recunoaste fiecare ca adevarul este in Domnul Isus, ca a-L lua pe El inseamna a ramane pe calea adevarului. Dar nu cunosc oamenii limbajul acesta si de aceea se face amestecul acesta mare de fel de fel de idei, unele totalmente abatute de la Scriptura, altele mai putin la inceput, dar mai pe urma ajung o grozavie.

     Vase de aur si de argint, acestia sunt credinciosii. Ei au avut o adevarata intoarcere la Dumnezeu si dupa aceea ei urmaresc sfintenia cu orice pret, chiar si cu pretul vietii lor. Ei raspandesc evanghelia, fie prin vorba lor, fie prin pilda vietii lor; ei lucreaza pentru Dumnezeu si isi gasesc in aceasta rostul vietii lor, al existentei lor.

Dar cine sunt vasele de ocara, vasele de lut si de lemn? Mi-au venit in minte multe ganduri, dar ma marginesc la cele generale. Nu vreau s-o aplic la noi insine, dar tare mi-a venit sa spun: sunt persoane care nu aduna decat rele din adunarea lui Dumnezeu si, cand te duci pe la ei, te improasca cu laturi de sus pana jos. Acestea or fi vasele de ocara, pentru o intrebuintare de ocara?… Totusi nu raman numai aici.

     Sunt persoane care nu stiu decat atat: sangele Domnului Isus m-a curatit de orice pacat. Punct, gata! – Dar ce te-a facut pe d-ta sa te intorci la Dumnezeu? Ai avut pacate? – Am avut, ca orice om, am dracuit, am blestemat. – Dar lucruri grave, care apasa pe cuget? Nimic. Cunostinta pacatului este foarte redusa; a prins un cuvant din Scriptura si cu asta gata! Am vrea sa fim scutiti de astfel de persoane, iar cei care ii indeamna la cercetare rau fac, ca ne fura timpul.

    Persoanele acestea nu pot sa marturiseasca pe Domnul Isus, nu le sta pe inima, Numele Lui nu le este scris pe lespedea inimii lor. Ele nu lucreaza la raspandirea evangheliei si, chiar daca ar spune cate un cuvant, nu se potriveste cum nu se lipeste nuca de perete. Astfel de persoane trag in jos, mai ales cand pretentia lor este mare, ca ar fi credinciosi.

     Unii dintre ei merg prin simtiri, nu potrivit Cuvantului lui Dumnezeu, pe care sa-l stranga in inima lor ca sa nu pacatuiasca. Abia de s-ar cunoaste daca a patruns o oarecare lumina in suflet. Astfel de persoane sunt prea multe si devin ca niste ghiulele de picioarele adunarii; si abia se misca adunarea in care sunt astfel de oameni, care strica marturia. Dar, in sfarsit, nu dau mai departe drumul la gandurile mele, pentru ca sunt prea amare.

     As vrea ca toti sa fim vase de aur si vase de argint, toti sa fim oameni care avem o istorie a intoarcerii noastre la Dumnezeu, oameni care stiu ce inseamna adevarata pocainta si stiu ce inseamna trecerea din intuneric la lumina Lui minunata, care stiu ce inseamna credinta, ce au prin credinta, si care traiesc prin credinta. Astfel de oameni iau bine seama de fiecare data care este legatura lor cu Domnul Isus si au grija ca aceasta legatura sa fie cat se poate de stransa, cat se poate de buna. Totul se reduce pentru ei la legatura cu Domnul Isus.

     Acestea sunt vasele de cinste, sfintite si folositoare Stapanului lor. Sfintite, aceasta inseamna curatie morala. Sunt oameni care folosesc toate prilejurile care li se ofera ca sa marturiseasca pe Domnul Isus, fie intr-un fel, fie in altul; sunt oameni predati lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu s-a turnat in inimile lor si a devenit ca un foc care se inalta spre cer. Si focul acesta palpaie in inimile lor si-i face sa marturiseasca pe Domnul Isus.

     “Vas folositor stapanului sau.” Domnul are trebuinta de noi, daca suntem vase sfintite si folositoare, gata pentru orice lucrare buna. Asa poti fi folositor la orice lucru te-ar pune Dumnezeu. Dar sunt atatea lucruri la care nu te pune Dumnezeu! Sunt locuri unde nu te-a trimis Dumnezeu si, ce ai facut acolo, nu te-a pus Dumnezeu sa faci. Si astfel de lucruri te duc la vasele de ocara, prin care este necinstit numele lui Dumnezeu.

 

    Ochii nostri trebuie sa priveasca necurmat spre Domnul, sa intrebe: Doamne, este pentru mine ceva azi de facut? Pot eu sa fac azi un bine cuiva?… V-am spus despre metodisti ca aveau ca regula: sa nu treaca ziua fara sa faca vreun bine. Desigur, in multe feluri se poate face bine. “Slujiti Domnului”, acest lucru este apasat spus in Cuvantul luiDumnezeu.

    Oamenii acestia – vasele de aur si vasele de argint – sunt necunoscuti in lume ca atare; ei se strecoara prin lume nebagati de seama, dar ei sunt pretiosi in ochii lui Dumnezeu. Da, lucrurile se judeca dupa pretul pe care il au ele inaintea lui Dumnezeu. In a doua epistola a lui Petru se spune: “Fiindca toate acestea au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri si trupurile ceresti aprinse se vor topi. Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea. De aceea, preaiubitilor, fiindca asteptati acestea, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara pata, fara vina si in pace.”

    Indemnuri de acestea sunt multe in Cuvantul lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ne oprim la ele si sa le strangem in inima noastra. Ma intorc insa la ceea ce am spus: “vase de cinste” si “vase de ocara.” Ce fel de vas sunt eu? Fiecare in parte sa-si puna aceasta intrebare si mai ales sa-si puna pe inima gandul de a fi asemenea chipului Domnului Isus, de a fi un vas de cinste, sfintit si folositor Stapanului nostru.

                                                          Teodor Popescu
                                                   joi, 26 septembrie 1957

_______________________________________
Un mesaj trimis de Lidia Miu
_______________________________________

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s