Politica bisericească de la origini până în prezent

by Cristian Pană

Să adresezi o problematică atât de delicată în zilele din urmă este un act de curaj. Subiectul tabu al mașinațiilor, manipularilor și sforăriilor din biserica locală este incomod și deranjant, dar actual.

Deși nu discutăm prea mult despre acest cancer ce distruge bisericile locale, totuși promovăm politica bisericească atât prin practicarea ei cât și prin lașitatea tăcerii. Cei care o promovează pot fi găsiți pe toate treptele ecleziastice de la simpla membralitate până la orice nivel de conducere. Deși este hidoasă, ea se ascunde de fiecare dată în spatele „binelui bisericii.”  În cele ce urmează voi folosi termenul de „politică bisericească” pentru a desemna tactica abilă de a atinge un scop egoist sau de a satisface o ambiție personală sau de grup.

Scriu aceste rânduri nu ca act de curaj din partea mea, ci doar ca un act al ascultării. Actul de curaj îi aparține lui Iacov, fratele Domnului Isus, care scria unor frați și surori contemporani lui, explicând stări de fapt reale. Am constatat din experiența mea în lucrare că deși recipienții s-au schimbat, mesajul este relevant și aplicabil în bisericile locale contemporane. Iacov nu vorbeste oamenilor de pe stradăb și nici despre ei, ci vorbește celor din biserica lui Cristos dezvăluind starea lor păcătoasă.

Cu toate că acești creștini înțeleseseră mesajul Evangheliei, nu mai trăiau Evanghelia și ce este mai grav, nu mai erau o Evanghelie pentru cei necredincioși. Împrietenindu-se cu lumea, fascinați de sistemul corupt de unde Domnul Isus îi salvase, creștinii transformaseră biserica locală într-o arenă a luptelor gladiatoriale, sau într-un teatru al operațiunilor din cele mai lumești.

Iacov are un stil aparte: descrie o stare de fapt, da porunci clare si inainte să îți dai seama ce se intamplă cu tine, trece la o altă problemă inrudită cu cea pe care o discuta. Deși te lasă cu gura căscată si cu mintea incă amețită de lovitura primită, Iacov merge mai departe fără să îți lase timp să răsuflii! Este un chirurg care nu are timp de conferințe biblice, scopul său este să diagnosticheze si să taie răul din rădăcină. Cancerul trebuia scos cât mai repede din Trup!

Realitatea politicii in biserica locală

Din modul in care scrie Iacov indica faptul ca politica bisericeasca era o problema a bisericilor locale din timpul sau. In Iacov 3.14 (Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului) el foloseste verbele la indicativ pentru a da ideea de realitate, prezentul pentru a arata faptul ca ceea ce spune el era un proces in plina desfasurare, iar imperativul pentru a creiona ideea de a inceta acea actiune. Intriga in biserica nu este inventata de curand, ci este o un simptom al unei boli mai vechi care are la fundament intelepciunea lumeasca.

Contexul in care aceasta intelepciune apare este cel in care analfabetismul biblic si teologic este mentinut ca o stare de fapt. Cu cat Scriptura nu este predicata in mod exegetic cu atat nivelul biblic si teologic este mai scazut. Invatatorii din biserica sunt chemati sa aiba o pregatire cat mai inalta din punct de vedere calitativ pentru a ridica si pe cei care inca buchisesc paginile sfinte. Cu cat politica bisericeasca urla din toate puterile, cu atat Scriptura nu mai reuseste decat sa sopteasca.

Cuvantul folosit de Iacov este eritheia care este tradus de Cornilescu prin „duh de cearta.” Este un cuvant care indica ambitia egoista, intriga, interesul personal sau colectiv, intres ce determina spiritul de partida si apararea intereselor acestui grup. Acest cuvant era folosit atunci cand politicienii conduceau campanii de castigare a voturilor, dar provine de fapt din industria textila, indicand invartirea lanii pe fus.

Cel care era caracterizat de acest cuvant era unul care tragea sforile, care isi numara si castiga voturile, care era condus de ambitia egoista pentru a-si promova interesul personal sau de partida prin intriga si joc politic. Ori de cate ori cineva face calculele celor care ar putea pleca din biserica pentru un anumit motiv, sau a celor care pot sustine cauza ambitiei personale, nu face altceva decat sa introduca sistemul corupt al lumii in biserica locala. Acest om este un politician al Iadului in comunitatea Cerului!

Pentru ca poarta atata incarcatura in semnificatie, eritheia a fost folosit si de Pavel, dar este tradus de fiecare data diferit de Cornilescu. In Romani 2.8 ca in Filipeni 1.17; 2.3 este tradus cu „duh de cearta,” in 2Corinteni 12.20 prin „dezbinari,” iar in Galteni 5.19-21 prin „neintelegeri.” Astfel aflam ca promotorii politicii si intrigii in biserica locala vor avea parte de urgie din partea lui Dumnezeu, ca vor aduce intristare Apostolului Pavel, ca nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu si ca adauga necaz lanturilor lui Pavel. De aici concludem ca impactul intrigii este atat local, cat si universal, atat temporar cat si etern.

O asemenea problema grava nu poate fi trecuta cu vederea atunci cand imbolnaveste Trupul lui Cristos. Iacov nu foloseste acest termen in sensul de reglementare a comportamentului in interiorul bisericii locale, ci in sensul de intriga si diplomatie lumeasca. Pentru ca de la inceputuri a insemnat subminarea vietii spirituale in comunitatea locala, politica bisericeasca a fost infierata atat de Pavel cat si de Iacov. Fie ca este prezenta in Roma, in Filipi, in Corint, in Galatia, in Bucuresti sau in oricare alta localitate, intriga si ambitia personala isi va pastra tiparul pentru ca are aceeasi origine.

Originea politicii in biserica locală

Pentru Iacov era clar ca starea de fapt era generata nu de o intelepciune care isi gasea radacinile in prezenta lui Dumnezeu, ci era bine infipta in pamant. Iar daca unii nu ar fi inteles mesajul, Iacov foloseste conjunctia adversativa „dimpotriva” de dragul claritatii (Iacov 3.15 dimpotriva pamanteasca, fireasca, draceasca) Pentru cateva secunde esti uluit! Intriga si ambitia personala si de grup este alimentata din imediata prezenta a demonilor! Cred ca trebuie sa clarificam putin cei trei termeni pentru a intelege pe deplin impactul acestei imagini create de batranul Iacov.

Originea pamanteasca a politicii bisericesti indica faptul ca este limitata de orizontul pamantesc al realitatii. Aceasta inseamna ca nu este nimic divin in ea… ba dimpotriva este impregnata cu atata pamant, incat si in cele mai sclipitoare momente ale ei este tot sub orizontul pamantului! Orice om mort in greselile si pacatele lui detine acest tip de intelepciune si capacitate de intriga. Poate fi rafinata, poate fi „din topor” insa tot pamanteasca este! Iacov are un nume pentru aceasta stare de fapt: prietenia cu lumea. Cand ajungi atat de prieten cu lumea, nici nu mai bagi de seama ca de fapt valorile tale sunt doar pamantesti! Insa avertizarea este ca amicul lumii este inamicul lui Dumnezeu! Cele doua sisteme nu pot coopera, pentru ca nu exista coruptie in sistemul lui Dumnezeu!

Originea fireasca a politicii bisericesti dovedeste calitatea ei fizica. In acest caz indiciul este ca nu exista nici un interes mai presus de trup, de nevoile trupesti. Oricum ar fi ambalat acest continut, tot la nevoile trupului ajunge. Nevoile trupului sunt numite de Iacov placeri (Iacov 4.1 – De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?). Placerile sunt acele forte senzuale care isi poarta campaniile militare in membrii bisericii, placeri care determina conflicte deschise atunci cand interesele egoiste sunt incalcate. Cei care sunt implicati in intrigi tanjesc dupa ceea ce nu au, deci iau cu forta si ucid cu sange rece, atat cu vorba cat si cu fapta. Totul se reduce la placerile carnale si senzuale care dicteaza in interiorul acestor oameni cu inima impartita.

Originea draceasca a politicii bisericesti este cea care ma face sa ma cutremur! Iacov spune ca aceasta intelepciune vine din inima dracilor si are asemanarea naturii dracilor. Dracii se pot transforma cu usurinta in ingeri de lumina fiind tot ceea ce iti doresti sa fie. Opozitie, calomniere, citarea Sfintelor Scripturi fara greseala, corectitudine doctrinara… toate acestea pot fi dovezile luminii politicienilor, dar in fapt esenta ei este demonica. Dracii pot cita Sfintele Scripturi, pot avea sentimente inalte provocate de aceste scrieri, dar nu pot actiona. Lipsa faptelor si prezenta sentimentelor este indiciul unei credinte dracesti (Iacov 2.19 – Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!). Dracii sunt cei care calomniaza, care vorbesc de rau pentru a distruge o reputatie. Complotul este locul unde perfectiunea demonica isi desfasoara perioada de practica.

Pamanteasca, fizica si draceasca – o caracterizare a genezei intrigii, ambitiei si a politicii bisericesti. La o asa origine nu este nici un secret faptul ca modul de operare trebuie sa fie departe de cer, departe de har, departe de prezenta lui Dumnezeu.

Modul de operare al politicii in biserica locală

Intriga nu poate intra in arena de una singura. Ea este strans legata de invidie, infatuare, minciuna, incalcarea voita a principiilor biblice, calomniere si manipularea sistemului legal. Interdependenta acestor modalitati de operare este expusa de Iacov, chiar daca nu toate actioneaza in acelasi timp. Biserica locala avea nevoie de un instrument de detectare a politicii bisericesti pentru a o eradica, asa ca citirea publica a Epistolei era modalitatea cea mai buna pentru vaccinarea credinciosilor.

Invidia ce producea amaraciune era una dintre cele mai mari cauze a ceea ce se intampla printre credinciosi (Iacov 3.14-16 – Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.). Spun ca era una dintre cele mai mari pentru ca gasesti invidie si in capitolul 3, dar si in capitolul 4. Invidia se cuibarise in credinciosi nu pentru a tranzita, ci pentru a gasi rezidenta. Iacov spune ca acei credinciosi aveau in continuu si in progres aceasta invidie.  Literalmente invidie inseamna sa fierbi ca o oala in clocot, pentru ca cineva are mai mult succes ca tine in ceea ce face sau in ceea ce are.

Pentru ca nu erau in stare sa obtina ceea ce invidiau, acesti credinciosi implicau pe cei invidiati in conflicte. In aceste conflicte, cei invidiati pierdeau ceea ce era de invidiat! Daca nu era obtinut obiectul invidiei, atunci nici cei invidiati nu trebuiau sa-l aibe. Asa arata procesul, dar ce poti invidia in biserica? Salariul pastorului, pozitia de influenta din conducerea bisericii, relatia de prietenie a unuia cu altul, reputatia cuiva, influenta informala pe care o are cineva in grup… toate acestea sunt motive reale de invidie in biserica locala.

Iacov spune ca cei care distrug biserica prin invidie si intrigi se lauda, dandu-se mari cu spiritualitatea lor. Ei nu erau laudati de altii, ca in cazul Tesalonicenilor, ci se laudau cu potentialul care exista in biserica. Pentru a insela mai bine, prezentau biserica si stare lor spirituala in cuvinte de lauda, laude care se rasfrangeau asupra lor in mod inevitabil. Prezentand biserica in culori vii minteau pe ceilalti, dar se minteau pe ei insisi. Lauda de sine mergea mana in mana cu minciuna, asa cum functioneaza si astazi. Pentru ca adresand aceasta problema, Iacov foloseste diateza reflexiva, de fapt spune ca ei se minteau pe ei insisi. De fapt minteau atat de bine incat incepeau sa creada si ei ceea ce minteau.

Politica bisericeasca este cea care impinge pe crestini sa incalce principiile biblice. Iacov spune ca actiunea lor impotriva adevarului revelat este periculoasa si ca trebuie incetata imediat. Principiile biblice ale Vechiului si Noului Testament erau incalcate fara remuscari pentru ca prietenia cu lumea era mai tare decat prietenia cu Dumnezeu. Incalcand principii mai putin grave, rezultatul era ca din ce in ce principiile grave nu mai pareau atat de grave… iar incalcarea lor era doar o problema de timp.

Calomnierea este un rau care vine direct din inima Satanei (Iacov 4.11 – Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător). Cuvantul Diavol inseamna Calomniator, adica unul care insinueaza anumite lucruri cu scopul de a distruge o reputatie.  Calomnierea in biserica locala fiind in plina desfasurare, Iacov porunceste incetarea imediata a ei. Calomnierea de fapt nu era scopul in sine, ci judecarea care aducea condamnare. Este simplu: pentru ca cineva se interpunea placerilor tale si erai invidios pe succesul sau, incepeai teserea unor intrigi care aveau la baza calomnii aruncate ici colo. Calomnia dupa ce prindea, aducea cu sine judecarea si condamnarea fratelui tau, care ducea implicit la distrugerea sa.

Ceea ce tocmai s-a intamplat este ca politicianul nostru a abrogat Legea Imparateasca: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti si a creat o noua lege, Legea Uzurpatorului: Calomniaza pe aproapele tau asa cum NU o faci cu tine insuti! Pana acum nu am auzit pe nimeni sa se calomnieze pe sine insusi! Calomnia vine din inima Diavolului! Insa intrebarea ramane: de ce aproapele tau? Pentru ca daca iti era indepartat nu aveai nici un interes in el, dar te-ai apropiat si ai avut timp sa-l studiezi, asa ca insinuarile tale au logica… logica  Iadului!

Pentru ca tot sistemul sa poata lucra in mod perfect, trebuie ca toate acestea sa se intample intr-un cadru legal care sa iti permita alibiul. Datorita influentei, sau a lipsei bunului simt, sau a banilor (Iacov 5.6 – Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!), sistemul legal din comunitatea de credinta era corupt si la indemana celor puternici. Distrugerea trebuia sa fie legala ca sa nu ridice semne de intrebare! Cel neprihanit opunea rezistenta cat putea, riposta chiar daca glasul lui era redus la tacere. Incercand sa aduca la iveala adevarul, cel neprihanit realizeaza ca rezistenta era in zadar si il lasa pe Dumnezeu sa il razbune, dar pana atunci este condamant si in sfarsit distrus!

Politica bisericeasca iar a invins! Nu este de mirare ca numarul celor care trebuiau impacati cu Dumnezeu este in scadere! Nu este de mirare ca numarul celor neprihaniti este in scadere! Nu este de mirare ca numarul vizitelor la orfani si vaduve este in scadere! Nu este de mirare ca numarul pasajelor din Scriptura care sunt onorate este in scadere! Nu este de mirare ca prezentul este asa cum este.

Prezentul politicii în biserica locală

Dupa ce studiezi radacinile si modul de operare al politicii bisericesti aproape ca nici nu mai indraznesti sa te gandesti la ce recolta sa te astepti in biserica locala. Iacov da indicii clare despre prezentul unei biserici care a permis politicii bisericesti sa submineze rolul ei in lume. Haosul, faptele depravate si conflictele deschise reprezinta capul de tabel pentru acest prezent sumbru.

Dezordinea, haosul, anarhia, nesupunerea la care se refera Iacov nu prezinta un eveniment, ci o stare de fapt (Iacov 3.16 – Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele). Cand in biserica locala exista partide unde intrigile sunt la ordinea zilei, haosul se instaureaza. De la un numar mare de membri, o biserica ce promitea mult, ajunge la doar câțiva… acei câțiva care au fost sforarii perfecti! Ceilalti au plecat demult!

Haosul domneste iar prietenii lumii sunt in asteptarea prazii. Fiecare om care ajunge acolo, intra intre pietrele de moara ale politicii bisericesti. Orice incercare de directionare a haosului in mod biblic va esua. Zelotii moderni aduc in biserica anarhia motivand biblic faptele lor, dar de fapt Biblia nu are nici un efect asupra lor! Duhul Sfant suspina, plânge si prelungeste starea de intristare. Capul Bisericii a fost demult decapitat! Orice incercare de a repune pe Domnul Isus in locul pe care il merita este interpretata in mod eronat.

Astfel in aceasta atmosfera incarcata de mirosul mortii orice fapta depravata isi face loc. Orice fapta, oricat de buna ar fi, este nefolositoare din cauza rautatii cu care este incarcata. Cand Iacov indica extinderea acestor fapte depravate foloseste adjectivul nehotarat „toata.” Ceea ce vrea el sa spuna este ca nici cei din lume nu se compara cu crestinii care sunt dedati la fapte pacatoase.

Cand este vorba de fapte depravate ii intrecem si pe pagani! De ce? Pentru ca noi folosim o cunoastere mai profunda a realitatii in scopuri depravate, asa ca suntem mai subtili atunci cand facem raul! Iata cateva exemple de fapte depravate: lupta dupa putere, mintirea autoritatilor, evaziune fiscala, spalare de bani prin biserica, calcarea in picioare a fratilor in scopuri personale, lasitate, necuratia sexuala, consumul de droguri, inselarea partenerilor de afaceri, toate acestea sunt doar unele dintre faptele depravate… lista poate continua!

De fapt prin toate acestea noi transformam biserica in Babel, unde confuzia si depravarea, conflictul si luptele corp la corp faceau parte din normalitate. Biserica Babel… nimeni nu si-ar numi asa biserica locala, dar cand realitatea este aceasta, nu mai conteaza firma, ci doar realitatea.

Conflictul continuu si sporadic este o alta caracteristica a acestei biserici (Iacov 4.1 – De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?). Aceste conflicte sunt ciondanelile de  partide care au coagulat intreaga biserica intr-un conflict deschis. Certurile pot degenera pe alocurea in lupte de culise, in jigniri, sau chiar in batai. Puterea placerilor senzuale din noi nu trebuie sa fie neglijata! Oriunde este un conflict, exista forte hedonice care stau dupa cortina.

Stiind starea de fapt a credinciosilor Iacov urmarea incetarea acestui stil de viata pacatos. Ceea ce aducea dezonoare lui Dumnezeu trebuia sa inceteze! Inima lui Iacov este sfasiata de durere. O durere nascuta din dragostea lui pentru acesti crestini ce traiau in mod prietenos cu sistemul corupt al lumii.

Sfârșitul politicii în biserica locală

In zilele de azi ne aflam in situatia jenanta in care se gaseau si credinciosii din timpul lui Iacov. Pe de o parte depunem toate eforturile ca sa nu intre lumea in biserica prin moda sau stil de cantare, iar pe de cealalta parte nu mai suntem deranjati demult de invidie, de politica bisericeasca, de conflictele care sfasie bisericile noastre datorita poftelor si placerilor care au fost incalcate. Chiar daca in jur  fratiii nostri, surorile noastre, copii lor, sunt distrusi fizic, emotional, spiritual din cauza intrigilor, dam din cap si ne exprimam durerea pentru ei… dar atat! Maestrii intrigilor scapa nevatamati pe principiul dragostei fratesti!

Inchinandu-se idolilor inimii lor, asa numitii credinciosi genereaza conflicte bisericesti deschise intre ei si distrug nu numai relatii dar si familii intregi. Ajungand sa se urasca unul pe celalalt, membrii bisericii locale sunt tentati sa si omoare daca au ocazia. Uneori cu sange rece, fara nici o jena, fara nici un regret, fac pasi hotarati sa se cunoasca mai bine cu scopul de a obtine cat mai multe informatii! O data ce culegerea de informatii a acumulat destula munitie, sunt gata de razboi!

Infideli, dedublati, aroganti, acesti ucigasi bisericesti sunt nepasatori fata de victimele colaterale, insensibili fata de cei raniti, mereu cu zambetul pe buze, promovand faptele depravate ale lumii cu brutalitate, fiind in starea de ostilitate fata de Duhul lui Dumnezeu. Aparent ei nu au suflet… dar de fapt au sufletul impartit. Aparent ei nu au loialitate fata de cineva… dar de fapt loialitatea lor este doar pentru binele propriu. Ii gasesti in toate pozitiile ecleziastice, dar cel mai bine se ascund in spatele „binelui bisericii.”

La toate acestea Iacov nu poate decat sa transmita imperativele divine celor care practica intriga in biserica locala: Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa (Iacov 4.7-10).

Pentru ceilalti crestini care traiesc in imediata apropiere a acestor prieteni ai lumii, Iacov are un alt cuvant: Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate (Iacov 4.19,20).

In condițiile acestea, strigătul care tăzneste din mii de piepturi este: TRĂIȚI EVANGHELIA! OPRIȚI POLITICA! SLUJIȚI IMPĂRĂȚIA!

Sursa: https://fratioru.wordpress.com/2011/05/21/politica-bisericeasca-de-la-origini-pana-in-prezent

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s