Ezechiel 2:1-10; 3:1-11
Măreaţa viziune de care are parte Ezechiel va fi ca şi în cazul lui Isaia, în capitolul 6 al cărţii lui punctul de plecare al chemării şi al slujbei Sale. Duhul lui Dumnezeu îl pătrunde, îl face să stea în picioare şi îi deschide mintea pentru Cuvântul divin cu care înainte de al putea transmite trebuia să se hrănească (comp. cu Apocalipsa 10.811). Prin aceasta, îi simte efectul întâi asupra propriului suflet, pentru că este imposibil să aplici cu eficacitate Cuvântul în dreptul altora fără săi fi încercat mai înainte tu însuţi dulceaţa sau ascuţişul (cap. 3.13; Ieremia 15.16).
Într-o manieră generală, hrănirea cu Sfintele Scripturi încă din tinereţe este secretul întregului serviciu folositor Domnului.
Israel nu va voi să te asculte (cap. 3.7) îi spune Domnul mesagerului Său pentru că, de fapt, pe Mine refuză El să Mă asculte. Pe buzele celui credincios trebuie să se găsească nu propriile cuvinte, ci cele ale Domnului. Un astfel de mesaj nu va lăsa niciun loc discuţiilor inutile. Şi el trebuie primit în inimă (cap. 3.10).
Fruntea casei lui Israel era dură, însă Domnul îi dădea slujitorului Său o putere cu atât mai mare (comp. cap. 3.8,9 cu Isaia 50.7 şi cu Luca 9.51). Însuşi numele lui era, de altfel, o promisiune, Ezechiel semnificând: Dumnezeu dă tărie. (SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI, Volumul IV)
*
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: “Ava, Tată!”.
Romani 8.15
Dacă un om, care a fost convins de păcat și care și-a pus încrederea doar în Domnul Isus, ca Mântuitor perfect, poate spune din adâncul inimii: “Ava, Tată!”, înseamnă că are Duhul Sfânt (Romani 8.15; Galateni 4.6). El cu siguranță că mai are multe de învățat, multe de corectat și de îndreptat, însă posedă conștiența relației sale cu Dumnezeu. Aceasta nu este doar convertire; un păcătos, ca păcătos, nu poate fi pecetluit. Dumnezeu nu-Și poate pune pecetea pe păcat, însă, după ce un om a fost curățit prin sângele lui Hristos, atunci Duhul Sfânt vine și locuiește în el.
Vedem această diferență în cazul fiului risipitor. El și-a venit în fire și și-a recunoscut păcatul. S-a ridicat și a pornit înapoi la tatăl. Era cu adevărat convertit, însă nu avea încă haina cea mai bună, nici inel pe deget, nici încălțăminte în picioare; încă nu-l întâlnise pe tatăl său. Știa foarte bine că avea să găsească bunătate și fericire în casa tatălui, însă nu știa dacă avea să intre acolo, nu știa dacă avea să fie primit. Nu avea conștiența de fiu, măcar că era fiu. El spune: “Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”. Acesta nu este duhul de înfiere, prin care strigăm: “Ava, Tată!”.
Multe suflete sincere și cu adevărat convertite se află în această stare! Există mulți care, din cauza învățăturii nepotrivite, se tem să spună că sunt copii ai lui Dumnezeu, dar care, atunci când sunt în prezența Lui, strigă, fără ezitare și din adâncul inimii: “Ava, Tată!”. Într-un astfel de caz, lipsa de libertate și de putere pentru a spune «Sunt un copil al lui Dumnezeu» sunt rezultatul învățăturii nepotrivite. Iar dacă sufletul respectiv a fost pecetluit, el știe bine, atunci când se află în prezența lui Dumnezeu, că El îi este Tată; are simțământul relației cu El.
*
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
… Domnul îndreaptă pe cei încovoiați …
Psalmul 146.8
De multe ori, credinciosul trebuie să se lupte în viață sau să fie bolnav timp îndelungat. În astfel de necazuri, pot apărea gânduri negative sau deprimare. Problemele corporale, înaintarea în vârstă, grijile sau depresiile pot fi folosite de dușman ca prilej de a răpi copiilor lui Dumnezeu bucuria credinței și uneori chiar siguranța mântuirii lor.
Când atacurile sunt așa de puternice, ei nu mai simt dragostea lui Dumnezeu și au impresia descurajantă că Dumnezeu nu le mai ascultă rugăciunile. Cât de mulți copii ai lui Dumnezeu au de luptat cu asemenea simțăminte și cu sentimentul că nu vor mai ieși din această situație!
Și totuși, sentimentele noastre nu pot schimba nimic la promisiunea lui Dumnezeu: “Domnul îndreaptă pe cei încovoiați”. El Însuși Se ostenește pentru noi; și în Cuvântul Său găsim exemple încurajatoare. Să ne gândim la Ilie, care înainte mărturisea plin de putere pentru Dumnezeu, dar care mai târziu a stat abătut sub ienupăr și a vrut să moară (1 Împărați 19.4). Dar Dumnezeu l-a întărit și l-a îndreptat.
Dacă ești într-o situație când nu mai poți să te rogi, gândește-te că Domnul Însuși Se roagă pentru tine. El te iubește. Crucea de la Golgota este dovada dragostei Sale veșnice. Încrede-te în promisiunile Sale! El nu te lasă să cazi, El te-a răscumpărat cu prețul vieții Lui. El nu te va părăsi niciodată. Și-ar fi dat El viața Lui pentru tine, ca apoi să te lase să pieri în grijile și necazurile acestei vieți? – Niciodată!
*
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TREBUIE SĂ DAI DOVADĂ DE COMPASIUNE
“Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)
Fiecare milostivire de care ai dat dovadă față de cineva aflat în nevoie, precum și fiecare ocazie în care ți-ai închis ochii sau inima – trebuie justificate când vei sta la judecată (vezi 2 Corinteni 5:10). Domnul Isus le va menționa una câte una: fiecare faptă pe care ai făcut-o pentru a îmbunătăți situația cuiva, chiar și pe cele mărunte. Firește, toate lucrurile de care vorbește Domnul Isus par neînsemnate: “Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine” (Matei 25:35-36).
Crisostom, părintele Bisericii primare, a subliniat următoarele: “Noi nu auzim expresii gen: “am fost bolnav și m-ați vindecat” sau “am fost în temniță și m-ați eliberat”; așadar, nu stau în picioare scuze precum: “Cum puteam eu să vindec un om bolnav? sau să eliberez pe cineva care este rob?” Domnul Isus a spus: “Am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine”. Aceste lucrări ale milei sunt fapte simple și cu toate acestea, prin aceste fapte simple, noi Îl slujim pe Domnul Isus.”
Este uluitor adevărul acesta incontestabil: Îl slujim pe Hristos, slujindu-i pe cei aflați în nevoie! Unii dintre aceștia sunt refugiați sau trăiesc pe stradă. Poate au făcut greșeli sau au fost prinși în situații pe care nu le-au putut controla. Nu-i poți ajuta pe toți, dar îi poți ajuta pe unii dintre ei – fie și puțini! Și atunci, Îl slujești pe Domnul Isus! Despre așa ceva îți va spune El când te vei înfățișa înaintea Lui, într-o zi…
ARMONIA MAGAZINE - USA 