10 Kilograme

 10kilogrameby Dan Bercian

Cred că cea mai lungă perioadă de timp în care am lipsit din ţară, din familie, a fost o lună şi jumătate, neîntrerupt. Mă gândeam că, în toată această perioadă de timp am folosit haine şi lucruri personale cât încap într-o geantă de mână în greutate de 10 kilograme. Au fost unele haine pe care nu le-am purtat deloc, iar altele pe care le-am purtat mai des. Acasă fiind nu aş fi realizat de cât de puţin avem nevoie în ce priveşte lucrurile pământeşti.    

Desigur că nevoile mele nu s-au limitat la cele 10 kilograme; a trebuit să mănânc, să am un pat unde să dorm, o casă, şi să-mi fie împlinite unele nevoi în ce priveşte sănătatea trupului. Dar, în general, cam toţi avem o casă, un loc unde să ne plecăm capul la odihnă, nu ducem lipsă de mâncare şi chiar nevoile speciale sunt împlinite prin bunătatea Domnului. Cu toate acestea, suntem veşnic nemulţumiţi şi căutăm să strângem mai mult şi să ne considerăm fericiţi atunci când mai adăugăm o haină sau un lucru personal la cele multe pe care deja le avem.

     Relaţia cu Dumnezeu şi frumuseţea ei este în a ne apropia de El renunţând tot mai mult la preocuparea pentru lucrurile din jur (Ps. 73). Cu o vreme în urmă, adevăraţii creştini aşa trăiau. Şi pentru că aşa trăiau, aveau timp de rugăciune, de citit Biblia, de a sta în prezenţa lui Dumnezeu. Ei construiau locaşuri de închinare pe care le foloseau pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru a-şi satisface nevoile de a fi împreună în comuniune unii cu alţii. Acele vremuri însă au cam apus.

     În ţările din Europa Occidentală locaşurile de cult se închid cu o viteză cutremurătoare. Personal, am văzut multe astfel de clădiri care aveau lanţuri groase pe porţile de intrare şi în curte era plin de bălării. Dar nu acesta este lucrul cel mai rău, am văzut foste locaşuri de închinare transformate în cinematografe, săli de spectacol, baruri şi chiar în locaşuri de cult idolatre ( am scris în urmă cu o vreme despre un templu hindus aşezat într-o fostă biserica creştină). Într-un loc am văzut o foarte mare catedrală construită cu mult timp în urmă, transformată într-un centru comercial, un „mall” cum i se spune azi. Ca şi biserică, loc pentru închinare, acea clădire nu mai prezenta nici un interes, transformată, însă, în Centru Comercial gemea de lume.

     Interesul oamenilor s-a mutat de la închinarea faţă de Dumnezeu şi s-a îndreptat spre închinarea adusă propriului trup. Iar această falsă nevoie se împlineşte cel mai bine la „mall”, la Centrul Comercial. Aproape oricând şi la orice oră magazinele din astfel de centre sunt pline de clienţi, iar duminica bisericile sunt goale sau chiar închise.

     Înainte de sărbători, dar şi în timpul lor, bisericile sunt goale, iar centrele comerciale sunt ca un muşuroi de furnici sau stup de albine în plină activitate.
După aceea, aşteptăm reducerile de preţuri şi mereu dăm peste câte o reducere care ne face fericiţi. În Scoţia se spune că sunt unele castele bântuite de stafii, dar acum există peste tot centre comerciale bântuite de oameni care-şi caută fericirea în lucruri.

Continue reading RadioUnisonZalau

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s