„Frate Popovici, nu vă închideți … Afară sunt mii de suflete zdrobite de păcat … care au nevoie de mântuire.”

petru-popovici-2In zilele anului care s-a scurs, de câte ori ați fost la spital, la un bolnav, ca să-i duceti Evanghelia?

Când eram pastor la Arad, aveam Sanatorul de Tuberculoși nu departe de clădirea noastră. Și mereu am mers cu tinerii și niciunul nu s-a îmbolnavit de tuberculoză, dar am avut tuberculosi care au fost vindecați de Dumnezeu. S-au pocăit. O tânără de vreo 19-20 de ani  avea vreo 2-3 caverne în plămâni și s-a pocăit. Dumnezeu a schimbat viata ei. Si la un control, că din când in când  se face control obligatoriu, tânăra nu mai avea nici o caverna. Și doctorul o întreabă cam răstit: „Fată, ce-ai făcut?” Ea nu stia, ea s-a speriat ca a zis: „Cum, e mult mai rău?” Și medicul a zis: „Nu, ce ai făcut, că nu mai ai caverne?” Domnul e cel care își face lucrarea!

Cati dintre voi n-ati putea sa mergeti o echipa la spital? Aici sunt surori de la biserica noastra care ar putea sa va spuna unde sunt bolnavi romani si sa mergeti. „Treaba lor!” O, nu. E si treaba noastra. Ca in ziua judecății veti da socoteala pentru toate zilele anului. Nu s-ar putea forma o echipa care să meargă, la cei la care nu se merge, să se duca Evanghelia? La pușcăriași. E vremea sa ne trezim din nepasarea noastra. Ziua a ceea se apropie cu repeditate. Parca ieri am sarbatorit Revelionul [anului trecut] si iata suntem la [un nou Revelion].

As vrea sa va scuturati din nepasare. „Vine, vine sfârsitul” strigă Ezechiel. „Vine, vine sfârsitul!”, si noi ne bucuram aici, ca avem cor frumos, avem cor barbatesc, avem cor de copii, Avem orchestra cu ora tineretului, fanfara.

Nu pot uita niciodata, cand eram pastor, odata s-a apropiat de mine o femeie care se predase Domnului. In doua randuri, a incercat sa se sinucida si Dumnezeu a impiedicat-o. Un frate a adus-o la Casa Domnului. In Saptamana Patimilor, aveam evanghelizare in fiecare seara. A adus-o intr-o seara. Ea nu a vrut sa vina, dar fratele a zis: „Eu nu plec de aici fara dumneata.” Ea a zis: „Nu ma duc, ca nu ma duc la nici o biserica. Am fost, dar n-am gasit mantuire pentru sufletul meu.Si, nu ma duc la nicio biserica.” Si fratele acesta a staruit si i-a spus: „Acuma, unul dintre noi trebuie sa ne calcam cuvantul. Dumneata ai spus ca nu mai mergi si eu am spus ca nu plec de aici fara dumneata.” Atunci, a cedat ea si a venit la Casa Domnului. Intr-o zi de Duminica, dupa terminarea serviciului, cand am dat mana la usa [cu fratii], cu lacrimi in ochi a spus: „Frate Popovici, nu va inchideti in acesti patru pereti. In afara sunt mii de suflete zdrobite de pacat. Mii de suflete care au nevoie de mantuire.

O Doamne, invata-ne sa cautam pe cei pierduti. Daca Hristos Domnul a fost gata sa paraseasca gloriile cerului, cum ar trebui noi sa ne luam inima in dinti, indiferent cine e cel care e in fata noastra, e un simplu muritor si intr-o zi, daca nu-i spun, eu voi raspunde. Traian Dorz a scris poezia „O om, ce mari raspunderi ai….” (Fragment din predica)

Scuturați-vă din nepăsare – Petru Popovici

 Sursa: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2017/01/30/petru-popovici-scuturati-va-din-nepasare/

Și tu și eu am fost greșiți

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s